| = 'vanzatorului de leacuri' | Iuliana Benedic [27.Jan.05 14:19] |
| un poem plin de semnificatii aparte, imagini clocotitoare, zapada, foc, lumina...toate stau gata-gata sa explodeze :) | |
| = Admiratie, Albule. Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| In ruga ta se nasc catedrale din maini impreuntae in ceruri nepamintii. Inainte de ruga, insa, noi... cautam flaminzi lumina: "flămânzi de lumină ne zidim palmele în trupurile altora iubirea ne înflorește pe margini de prăpastie ecou de cântec în alte amfore purtat" Imaginea aleasa de tine pentru poem sau poemul ales pentru imagine nu sunt decit o aceeasi ruga, rostita pe doua vesnice voci Drag, admiratie, Albule Ela | |
| = cautand culorile | dana stanescu [27.Jan.05 20:27] |
| ascunse poate in labirintul tristetii in buzunarele cu leacuri sau in adancimea prapastiei sau in trupuri straine azi nu mai esti alb/negru, azi esti foc... mi-a placut asta: acum când labirintul tristeții mele se măsoară în dragoste îmbrăcat în vânzător de leacuri te voi vizita rostind adevărul fără să-mi încurc buzele în cuvinte si asta : inima mi se face vale în care urlă lupii nu prea imi plac dragonii, dar incep sa ma familiarizez cu simbolistica ta | |
| = Iuliana, Daniela, Dana | Albu Vladimir [27.Jan.05 21:12] |
| Iuliana... nu mai stiu daca poemul calareste suflul exploziei, suspenda clipa detonarii ori e doar anterior momentului... multumesc Daniela... vad ca stii a interpreta corect simbolurile pe care le asez pe cale... eu mai intai scriu versurile si apoi caut poza... plec de la mine :)... multumesc. Dana... multumesc... oricand ai un loc asigurat in cerdacul sufletului meu si cu timpul o sa iti placa si dragonii... sunt luminati la minte, blanzi si iubesc din toata inima. | |
| = rugul | Stefan Livia [28.Jan.05 16:51] |
| Cred ca am avut toti ceva legat de culori zilele astea... am vazut ca si miraj are o poezie postata si tot despre magia culorilor este. Si vreau sa-ti spun ca mi-am adus aminte si de rug si mai vreau sa-ti spun ca mi-a placut inima - vale si zbaterea launtrica. Si acum sa-ti las aici o mica strofa, ca mi-e tare drag de versurile tale: " eu, ma rup de mine si vreau sa fug/ spre buzele din visul de azi-noapte/cand raza lunii ne-a'ncununat cu soapte/ cand, sarutandu-ma, m-ai ars pe rug" Liv, cu mare drag | |
| = inima | Alina Manole [28.Jan.05 17:00] |
| Ai tendința să nu renunți la "ce", "miresme", "lupii" și probabil că pentru acestea nu există "leacuri". Dar nu pot să nu recunosc faptul că mi-a plăcut în mod deosebit versul: inima mi se face vale în care urlă lupii cununând așteptări și miresme Fotografia ar fi mers mai bine dacă ar fi încadrat textul în dreapta. | |
| = maze | simona marcu [28.Jan.05 18:46] |
| Lupi..nu renunta la lupi...unii au facut-o si se resimt. E foamea de lumina, e oare cuvantul ce nu s-a rostit?Suntem atat de in labirint incat ne imaginam acasa? Eu pun intrebari, dar niciodata nu raspund la ale altora... mi'raj cu foarte multa dragoste pentru vlad | |
| + palme de zidit | Thais Teodorescu [28.Jan.05 20:04] |
| desi pare lesne de patruns, nu stiu daca pot descifra intregul poem. exista aici un cod probabil doar de tine si ea stiut. remarc in mod deosebit partea a doua, acolo unde inima incepe vale sa-ti fie. finalul aduce o imagine a sfarsitului care promite o trecere dintr-o lume in alta lume. o trecere acceptata indiferent de pret. primul vers nu cadreaza cu restul poeziei, mai precis "cuiul bombei cu ceas" | |
| = Multumesc | Albu Vladimir [29.Jan.05 16:41] |
| Livia... frumoase versuri ai lasat... multumesc. Alina... multumesc... amanunte... asta e viata mea... de la o vreme am o problema cu lupii acestia... ma impartasesc din puterea lor si din sinceritatea ochilor sclipind in noapte. Simona... cred ca in viata trebuie sa alegem cumva intre confortul fiarei domesticite si urletul salbaticiunii din inima padurii... nu stiu care dintre aceste creaturi este mai fericita... nici nu stiu daca voi afla vreodata... cred ca important este sa iti asumi una dintre cai. Thais... ma bucura faptul ca ti-a placut poezia... sunt desigur unele aspecte de lucrat insa am eu un fix... tare imi plac poeziile nedesavarsite... imi e frica de perfectiune... mi se pare in afara autenticului si omenescului. Cuiul acela scos, desi diferit ca si registru de restul poeziei se vrea tocmai acel element "metalic", artificial care intervine mereu in vietile noastre. | |