| = virgil | dana popa [18.Feb.05 11:29] |
| 'de ce oare viața trebuie să fie prăpastie pentru ca restul să fie zbor' - buna intrebare. Poate pentru ca..daca viata n-ar mai fi prapastie, nu ar mai fi nevoie sa zbori. Mai am cateva lucruri de spus, sper ca voi gasi timp sa revin. peta. | |
| = al clipelor | Alina Manole [18.Feb.05 18:44] |
| Ce ai vrut să spui cu: "plouă simplu inutil rece al clipelor", ce este "al clipelor"? Sunt multe genitive, aș renunța la câteva. Îmi era dor să citesc un poem yerba mate. Mulțumesc pentru lectură. | |
| = "îmi beau yerba maté încet" | Alexandru Dan-Alexandru [19.Feb.05 01:26] |
| imi amintesc de primele yerba mate de la care a trecut destul de mult timp si profetul ramane nemiscat, neimbatranit, vesnic poet, cu privirea tot acolo. bandu-si yerba mate incet. aceasta imagine ai creat pe creierul meu. am mai retinut ultima jumatate a poeziei. care mi-a placut jumatate | |
| = Zbor | Codrina Verdes [19.Feb.05 10:53] |
| Regasesc aceeasi liniste, aceeasi meditatie, dulce abandonare a timpului, "orele mă părăsesc desuet nostalgic". Din acea stare, se naste o intrebare retorica: "de ce oare viața trebuie să fie prăpastie/ pentru ca restul să fie zbor" Subscriu dorului Almei. Sper sa nu se epuizeze prea curand stocul de yerba maté. | |
| = un semn | popescu cornel [19.Feb.05 11:01] |
| Te citesc de multa vreme, dar nu am vrut sa intervin pentru ca sunt diletant in poezie. "în orașul adormit al ochilor mei gustul unui nesomn purficator mă inundă cu acorduri de jazz fără anotimp" este atat de reusit si se simt sentimentele din spatele cuvintelor, ca nu am rezistat sa nu iti las un semn. | |
| = :) | simona marcu [19.Feb.05 12:23] |
| acorduri de jazz fara anotimp , de aici incepe povestea, atemporala, nemarginita, printre arome dilatand zboruri si alungind prapastii. Virgil , o placere intotdeauna. | |
| = "malurile abrupte ale sufletului meu"... | Silvia CALOIANU [21.Feb.05 16:23] |
| la prima lectura, ma gandeam ca as fi gasit o sinonimie, ma supara șșșșș ("își furișează"), acum insa realizez ca...e ceva: un foșșșnet, eventual, al apei (sarate, nu?), eventual, o invocare a linișșștii... e o piesa poetica ce m-a impresionat aparte - eh! sufletul meu, liric! :) - si, mentionez: nu chiar toate, la rand, ale tale, ma impresioneaza la fel... remarcabila ideea din final, inclina spre meditatie, conferind continuitate, parca, poeziei... | |
| = mulțumiri | Virgil Titarenco [04.Mar.05 21:57] |
| dana, aștept...:) Alina, plouă simplu, inutil ca un fel de rece al clipelor. Fiecare clipă o picătură rece. Perdeaua de picuri reci un șuvoi al timpului. Să mai continui? Alexandru, Codrina, Cornel, Simona vă mulțumesc și evident, vă mai aștept Silvia, mă bucur să știu că încerci să o "asculți". | |