| = Foaie de observație, | Vasile Rotaru [22.Feb.05 13:02] |
| E ca o poveste din care lipsește imaginația. Abia lectura o introduce. Continui să mergi prin „orașul dinspre nord al îngerilor”, preocupată de particulele tale „mai mici chiar decât punctul pe i din iubire mai mici”, într-un februarie „mai cădea o iarnă și încă zece minute o moarte”. Complice la evenimente sau protagonistă a lor (prin urmare complice cu sine?) rămâi creditabilă prin finalitatea lor inversă „mă prefăceam mică din ce în ce/ mai mică până când aveam voie din nou să joc prinsa pe cățăratelea/ sau jocul acela cu mărgele de sticlă sau poate altul…”, evenimente cu viață scurtă ca a acelor particule, poate. Te-am citit cu plăcere. bazil | |
| = ... | Claudiu Banu [22.Feb.05 13:05] |
| Inceputul e putin lipsit de o matca , mi-a creat mie senzatia de amalgam. Mi-a placut veva anume insa in versul asta "cel mai mare păcat din lume este să iei liniștea cuiva". Pacatoasa ce esti.Sa imi aduci aminte sa iti dau un link legat de mad world si donnie darko.(Nu il stiu pe de rost). | |
| = Eu as da... | Anghelina Andreea [22.Feb.05 13:17] |
| Eu as da steluta textului... cu drag, Carmen | |
| = >> Anghelina, Vasile, Claudiu | Alina Manole [22.Feb.05 14:07] |
| Carmen, cu la fel de mult drag, mă bucură cuvintele tale aici. Vasile, ai descris în detaliu drumul pe care mi-l inventez aici sau în poezie - "evenimente cu viață scurtă", așa cum ai precizat. Mi-e dor de Jocul cu mărgele de sticlă. Claudiu, credeam că ideea lui "cel mai mare păcat din lume" este cunoscută și nu trebuie să o mai precizez eu. Ai dreptate, începutul e amalgam, cumva așa l-am gândit inițial, ca pe un raport de gardă nu zic unde. Îți amintesc de link. Ciudat film. Vă mulțumesc pentru comentariile voastre, cu drag. | |
| = de recitit! | Remus Cretan [22.Feb.05 14:46] |
| Trebuia sa citesc de trei ori poezia ta, sa o rumeg atent si, pana la urma, chiar si "amalgamul" de la inceput mi s-a iluminat! Felicitari! | |
| = >> Remus | Alina Manole [22.Feb.05 16:28] |
| Mulțumesc, Remus, mă onorează comentariul tău și faptul că ai înțeles sensurile de dincolo de vers. Cu drag. | |
| = alina | Carmen Mano [22.Feb.05 16:48] |
| abia daca indraznesc sa intru aici dar, pentru ca imi place tot, las si eu un mic semn sa te pot gasi mai usor:) cu admiratie, | |
| + das glasperlenspiel | simona marcu [22.Feb.05 17:22] |
| Amețitor. De la Hesse la Donnie Darko, emoție neagră simțită adânc cumva într-un prag de isterie doamne it's a mad world mad world fredonam eu, în aer confuzia adulmcând comercial arome și pruncul prelucrat subtil în tot cromaticul ce urmează, de la alb sferic până la garda albastră a morții. Strofa de mijloc valsează firesc și poate resemnat printre bacterii și viruși, mai cade o iarnă și încă una, viața deja nu mai contează, totul trece din mic în mai mic, domnule doctor, de ce simt ca mă sufoc, regresia asta temporală îmi întoarce păcatele înapoi, copilăria e un joc sau jocul a fost copilărie și uite, poemul ăsta mi-a luat liniștea…până când am devenit neglijabilă. Felicitări | |
| = >> Simona | Alina Manole [22.Feb.05 18:34] |
| Cuvintele sunt ca un firesc al emoțiilor care ni se întâmplă. Donnie Darko (mai ales finalul neașteptat) este un film care lasă urme și întrebări. Despre orașul îngerilor am mai scris și cineva mi-a spus că e aeroportul de la Ciric ;)). Despre disecții și prioni am mai scris (și mulțumesc cuiva de aici, știe ea pentru ce). Chiar și despre "liniștea aceea" am scris... Ieri, cineva îmi făcuse dor de copilărie, de vremurile când puteam alerga fără teama că o să ne împiedicăm și mă gândeam, doamne, în ce buzunare ținem toți anii ăștia și ce vom face cu ei când ne vom dezbrăca de hainele mirării. Mulțumesc, Simona. Mă bucur că ai surprins frumos simplul și complicatul sens al jocului cu mărgele de sticlă. | |
| = Carmen, felicitări pentru Symposion | Alina Manole [22.Feb.05 22:25] |
| Dragă Carmen, îți mulțumesc pentru cuvintele tale deosebite. Te felicit pentru apariția în Symposion. Cu drag, te așteptăm în luna mai, la cenaclul Virtualia, în Iași. | |
| = parere doar | hose armando pablo [02.Oct.05 19:06] |
| in ansamblu poem reusit.in deosebi am remarcat cateva momente placute din prima strofa chiar daca nu trebuie sa sfarim iubirea (aici a fost patea pe care am citito superficial) .strofa a doua porneste cu un vers similar unui peisaj englez (ma rog asa il vazusem eu) dar prea slab fara "ceva nou pe acest pamint". acum cu mare placere amintesc de versul "ecliptic" al poemului, cu care incepe strofa de final (desi a mai facuto cineva inaintea mea). cred ca se mai poate vorbi si despre atmosfera retrospectiva a textului, si e o chestie demi-stilistica. | |
| = alina | Carmen Mano [22.Feb.05 22:33] |
| iti multumesc cu tot sufletul:) nu-mi place sa promit nimic, din moment ce nu stiu sigur ceva, dar voi face tot posibilul sa ajung acolo, mi-ar fi tare drag sa va cunosc:) eu iti multumesc, alina | |
| = . | Ioana Barac Grigore [22.Feb.05 22:38] |
| erau zile in care se inghesuia la umbra fulgarinului tau ii numara impunsaturile tivului ii pipaia fosnetul imagina ca miroase a dupa ploaie a dupa furtuna a dupa pana intr-o zi cand umbrela s-a deschis ai lasat sa cada din e bratara de bronz cerceii de baga sa alunece fulgarinul tau pe lespedea camerei de garda era acolo gata deschisa valiza stinghera abia sosita din orasul ingerilor | |
| = >> Ioana, Hose | Alina Manole [23.Feb.05 01:21] |
| Ioana, mi-am imaginat poemul tău, voi încerca o continuare, dacă îmi permiți. Hose, ai dreptate, poate voi corecta în timp versurile acelea. Totuși, ele sunt o amprentă a ceea ce am fost eu cândva, ieri. :) Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, cu drag. | |
| = cel mai mare pacat din lume | Ioana Barac Grigore [23.Feb.05 03:16] |
| haide, ca imi ard buricele degetelor. mi-ai invartit creierul in epsilon si mi se raceste sangele din termosul din buzunarul stang al valizei din camera de garda! astept | |
| = only so much | Virgil Titarenco [24.Feb.05 10:53] |
| nu știu, părerea mea e că ai vrut să spui prea mult într-un text. probabil că ai depășit masa critică. un text poate suporta only so much. | |
| = mulțumesc, Virgil | Alina Manole [24.Feb.05 21:43] |
| Ai dreptate, textul are patru fragmente, scrise în zile diferite. Poate că ar fi fost mai bine să las fiecare fragment separat. Îți mulțumesc mult pentru remarcă și sfat. | |
| = mâine | Alina Manole [26.Feb.05 02:35] |
| când a plecat nu mai era nici un mâine doar coridoare lungi cu o pisică centrată la câțiva pixeli distanță de inimă și o floare albă despre care nu v-am spus niciodată nu îi mai număra lacrimile îi strig nu mă aude ea pleacă el pleacă în valiză are douăsprezece cuburi de lemn îmi zornăiau copilăria adunările scăderile cireșele amare cu toate străzile și toate bunicile înăuntru eu mai stau mai scriu un poem mai schimb un cuvânt două mai dorm ce dormi atâta îmi zice o prietenă și ce sunt prietenii și câți și iar încep adunările scăderile amare nu îi mai număra lacrimile strig să mă audă un dumnezeu cu d mic de la derivata iubirii cu D mare de la Doamne nu îmi mai număra lacrimile amare banale | |
| = Jocul cu ne-numarate margele | Bianca Iulia Goean [10.Mar.05 17:21] |
| Alma, reintoarcerea ta pana la pantecele mamei, cu acel timp "încovoietor de durere", direct din anotimpul "dinspre nord" al unei iubiri cu i mic mic, toate astea intr-un joc care m-a fascinat iremediabil la Hesse (regasit aici cu sufletul strans de emotie), au un aer atat de fantastic, incat am impresia ca am patruns fara sa bat la usa chiar in anticamera unei lumi-pentru-doi(trei), si dincolo aud cum "strig să mă audă un dumnezeu cu d mic de la derivata iubirii cu D mare de la Doamne nu îmi mai număra lacrimile amare banale" Fascinata si emotionata, Bianca | |