| + un text, ba mai mult un autor de reclamat editorilor | Anca Anghel Novac [05.Mar.05 18:47] |
| Mi-a placut spontaneitatea textului, lejeritatea lui, dai impresia unei libertati atunci cand e vorba de exprimare. Parca stai cu noi ( cititorii) la un pahar de vorba. N-am prea citit sistematic poeme scrise de tine. Sunt o saritoare, recunosc. Citesc pe sarite. Azi insa am citit si mi-a placut. Textului de mai sus i-as reprosa doar parantezele acelea "personale" ,alea da; textul vad ca e trecut la personale. Editorilor le-as reporsa nivelul. Pe de alta parte stiu ca nivelul tau pe site e o omisiune. Meriti mai mult, meriti jucaria desi probabil ca simti ca esti bun si placi celor ce te citesc. Se vede cu ochiul liber. | |
| = bucatica rebela si laserul salvator | maria balan [14.Apr.05 05:17] |
| deci spui ca un laser ar putea sa rezolve....iar eu as putea crede ca e adevarat, ca s-a aflat remediul impotriva ideii de sublim, cu atatea victime printre cei nevaccinati.promiti ca e adevarat?....si chiar te ridici si pleci ?...nu mai speram intr-o salvare imi place ce-am citit. | |
| + coca-cola executată dezarticulat | simona marcu [05.Mar.05 22:42] |
| Telegrafic. Expeditiv. Poate chiar de pus în scenă, la un teatru în care actorii sunt păpuși de lemn. Nu e voie să se vadă sufletul. Ce naiba, zace deja într-o casă de amanet. Mai bine grațiază-mi trupul. dinspre partea dezarticulată a firii tale. Textul îmi pare o rupere între eu și non-eu, ca și cum în tine ți-ai construi o fereastră pe care acum nu o mai poți închide. Sau un zid. E tot una. Eu m-am simțit între pereți. Ce se tot ridicau în jurul meu. Probabil că în seara asta am sa rămân în textul tău. Închisă. fiiiii cuminte! nici măcar nu mai e o simplă exclamație. e bocet. fară limite, eu | |
| = Ioanului, nu pot repara cu stele | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Desprinderi, dezarticulări, dez-ordonări, destrămări...și reparație de grație în a sublimă parte. Iată ce mă lasă făr de cuvinte rostite. "ți-am mai dat un termen de grație(re). poți să pleci. am mai suprimat o bucățică rebelă dinspre partea dezarticulată a firii tale. a sublimă. devenise iresponsabilă. acum poți să te îndoiești lejer de tine însuți. peste un timp vei renaște. într-o casă de amanet." Ioanule, m-am întrebat pentru o secundă: tu ești? Căci eu te citesc, citesc... articulat. Cu garanție delimitată în nelimitat. Drag, Ela | |
| = Anca, Maria, Simona, Daniela, | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Anca, “Am sentimentul absolut”... că cineva de departe, cu grație rară, poate vedea „cu ochiul liber” ceea ce eu resimt din adâncul ființei. O grație înstelată! Mulțumesc! Maria, Este evident că lucrurile au fost cu mult mai complicate decât le-am descris aici, cu un tonus mai lejer și mai relaxat... Dar, cu... „un exercitiu de fluture kamikaze sclipitor atentând la lumină.” … am scăpat și de data asta!... Simona, La cât de sugestiv ai rezumat tu lucrurile, nu pot decât să stau cuminte și să mă las luminat de generozitatea ta înstelată… Danielă, Eu eram, da. Poate greu de reperat, tocmai că mă pierd deseori prin mine însumi, pe unde încă nu se știe dacă îmi sunt… | |
| = bucatica iresponsabila | Sandra Hanna Segal [06.Mar.05 04:06] |
| Asta da text de text. N-am cuvinte. P.S. Reparatia n-a reusit, intrucat se vede de la o posta ca textul e mazgalit de bucatica iresponsabila. Dar ramane intre noi. Mai trec pe la casa de amanet. | |
| = ... | Jigaranu Adrian [06.Mar.05 15:42] |
| Pate ca ai citit Nabokov- Invitatie la esafod. Dar tu nu esti tragic deloc! Desi s-ar putea sa fiu eu stupid cand astept "pasul eroului din tragedia devenirii". Existi, deci esti vinovat, Anaximandru! | |
| = "gel. pensă. start." | ioana cheregi [06.Mar.05 18:13] |
| nici eu n-am cuvinte...că dacă aș avea ți-aș spune că acest text e o sămânță, altfel cum ar fi crescut prelung în altcineva... mesajul e transmis în propoziții simple, dar cu multe grade de libertate în jocuri de cuvinte și în analogii surprinzătoare. asta ți-aș spune, domnule ioan peia. "peste un timp vei renaște. într-o casă de amanet." de aici am pornit pe urmele poemului tău...P o e m u l u i tău | |
| = Sandra, Adrian, Ioana, | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Sandra, Dacă tot treci pe la casa aia, poți să faci o întrebare? Anume, la cât se mai evaluează una bucată suflet de pripas?... Măcar o "monetă cu zimțuri", rătăcitoare, pot să iau pe el? Adrian, Nu, n-am citit! La cât timp am, mă mir că mai apuc să cetesc măcar cartea de bucate, când îmi miroase a neant! Vinovat? Da. De înțelegere a saltului cuantic în imponderabil. Și nimicnicie... Ioana, Draga de tine! Ar fi bine să-ți însemni urmele cu cenușă, pentru a te putea întoarce. Drumul meu are itinerariu absolut in-localizabil! | |