| = Ai spus atat de mult! | Vali Nițu [29.Mar.05 21:00] |
| Uneori doare strivirea frumusetii dintre oamenii! Plapanda, dar atat de frumoasa "iarba" ce sa faca? Se apleaca,Cu respect! | |
| = Mae | Tanasescu Nicolae Constantin [29.Mar.05 21:02] |
| am inteles, nu te sperie distantele fizice ci lipsa de comunicare, raceala, poate timpul care sterge prietenii altadata considerate mai presus decat lumea. un mesaj frumos si interesant. imi place metafora pe care o folosesti, felicitari! las din nou cateva cuvinte pe aici, semn ca mi-a placut. drag Costin | |
| = poezia... nestrivita de timp | Cristian Fara [29.Mar.05 21:20] |
| Nici nu pot sa cred ca am gasit atata poezie in epoca asta. Imi place poezia! Chiar daca imi pare nemarginit de trista, si iarba aceea strivita... cand aducem flori, ori din intamplare. | |
| = "nu e nici venitul nici plecatul" | ioana cheregi crișan [29.Mar.05 21:34] |
| da, și preaaproapele, și preadepartele strivesc... | |
| = clorhidrat de sodiu | zabet mihai [29.Mar.05 22:30] |
| Poezia mi-a provocat emotie...adica o boala prelungita provocata de o hotarare a inimii asupra capului. Uneori este insotita de o descarcare copioasa de clorhidrat de sodiu din ochi. | |
| = iarba | Robert Mîndroiu [29.Mar.05 23:16] |
| Imaginea ierbii strivite e bine realizata in acest poem-esenta. Putin deranjanta e repetitia lui "ci" | |
| = si eu | Alex Oberlander [29.Mar.05 23:29] |
| am trecut si eu pe aici si mi-a placut mult. | |
| = gradina vietii | Christian Prisacarou [30.Mar.05 04:51] |
| Multa intelepciune in numai cateva cuvinte. Mi-a placut mult! Incercam sa calcam gingas in gradina vietii, dar timpul intotdeauna multiplica pasii nostri. | |
| + Simplu dar cu sens | Albu Vladimir [30.Mar.05 07:34] |
| Interesant punct de plecare a unei poezii de la frica... pana la urma autoarea a sesizat o nuanta, faptul ca nu dinamica realului este punctul de tensiune din care ne hranim temerile ("venitul", "plecatul") ci expresia, reverberatiile acesteia filtrate de simturi si minte ("preadepartele", "preaaproapele"). Omul se afla suspendat tocmai intre barierele impuse de minte, iar orice gest de a arunca vina pe neutra realitate este lovit de absurd. O poezie simpla dar cu mult sens. | |
| = Ce mă sperie | Jianu Liviu-Florian [30.Mar.05 07:52] |
| Mulțumesc mult, dragă Mae. Cu respect, | |
| = relativitate | Atropa Belladona [30.Mar.05 16:06] |
| uite, sper să nu te superi, nici să mă iei prea în serios, pun la tine un comentariu savant să vază lumea ce deșteaptă mi-s :))) frumoasă tare poezia, un soi de teoria relativității foarte restrânsă expusă succint prin simboluri poetice comune și un stil naiv. întoarcerea atenției din planul obiectiv spre cel subiectiv învie sensul pierdut al relațiilor. adevăr absolut, apropierile și depărările nu se măsoară în metrii sau secunde. de fapt, contează doar cine măsoară adică oamenii plasați în curentul devenirii, striviți de timp | |
| + Rugă către cronos | Ghinea Nouras Cristian [30.Mar.05 16:32] |
| Mae, știi ce mă sperie pe mine cel mai mult pe mine? Timpul! Nu timpul ca nu știu ce pretext filozofic, ci timpul real, acela pe care nu-l am la dispoziție pentru a citi suficient, pentru a mă dedica scrisului așa cum simt eu că trebuie..., timpul care mi-a lipsit să te descopăr până acum, deși n-am venit chiar ieri pe Agonia. Mi-a atras atenția titlul de pe prima pagină și, fără a fi critic de poezie (în cel mai bun caz, mă consider un cititor oarecum avizat), trebuie să-ți spun că poezia asta am simțit-o ca ADEVARATA, un sentiment intens, netrucat, dezbrăcat de zorzoane inutile; "iarba dintre oameni strivită de timp și întâmplări" mi-a vorbit mai mult și mai sugestiv decât un întreg tratat despre relațiile dintre semeni. Și ce frumoasă această focalizare, această reglare a obiectivului înainte-înapoi (preadepartele-preaaproapele), care pregătește marele final. O stea sinceră, apoi il voi implora pe Cronos sa fie mai ingaduitor, adica sa ne dea cat mai des astfel de clipe de incantare precum în poezia ta, în locul lungilor noastre săptămâni cenușii. | |
| = multumesc | Mae Stanescu [30.Mar.05 19:16] |
| uitasem de ploile care fac iarba sa creasca! mi-a fost asa de bine sa va gasesc aici, imbratisare calda pentru vali, costin,chris, ioana,mihai, robert, alex, christian,vlad, liviu, atropa, nouras, cu scuze ca timpul nu-mi permite sa va raspund fiecaruia in parte! | |
| = panica serilor in doi | adrian grauenfels [31.Mar.05 22:19] |
| ba strivita de conchistadorii spanioli.Mama ce imi place numele Mae ( conotatie mae west) sau nae ,e ceva excitant la culme , nu gasesti? parca vad o Mae deznuda pe covor linga foc citind Neruda , sau Tagore . El iti aduce cafea si tappas cu gest de matador , tu pui cartea jos la pagina 89, el vrea mai aproape, tu nu, ca esti femeie nu un melc fara cochilie, lasa-l sa se roage zici, nu e duminica, e doar sfarsit de martie ce dracu , pe afara e plin cu turisti degresati ,ne calca iarba din Mont Juich fara pic de respect . Adu mai bine un ceai. | |
| = . | Dan Tristian [01.Apr.05 11:21] |
| sublim. | |
| = tu aproapea, tu departea / cui? | serban georgescu [01.Apr.05 12:09] |
| Mae tu vrei sa mai zici ceva da' n-ai curaj, asa'i? (Te cunosc dupe sandale) esti un fel de cascada care s-a oprit nitel inainte sa se hotarasca sa cada ti-e frica cum ca n-ai sa te mai intorci niciodata asa-i? degeaba te temi, oricum de intors nu te mai intorci ti-am zis eu ca te cunosc ma' e, ma' e, ma' e inca de zis dar inca si mai mult de tacut asa'i? nu-i asa? si, ca sa preiau ideea de la Dan (aci mai sus exprimata) as mai adauga ca sublim ba ta se coace ceva da, da se coace zic dar nu ceva fierbinte, ci ceva ca un fel de gheata strapunsa de un ghiocel nu-i asa? zi tu ca nu-i asa zi tu sa tac si uite, tac | |
| = cu gandul la unchiul Nini | serban georgescu [01.Apr.05 13:31] |
| mae, tu ai vrut sa mai zici ceva, dar te-ai speriat. Acuma eu te intreb si tu sa-ti raspunzi: ce te-a speriat? Vrei sa-ti zic ce cred eu ca te-a speriat? Vrei, nu vrei eu tot iti zic, ca pofta mare am de vorba, de vorba adevarata Eu cred ca te-ai speriat vazand ca nu mai esti ca ei. O mare singuratate te-a imbratisat si te-a speriat totodata. Dar Mae, asculta-ma, ca sa pot sa vorbesc : cascada incremenita nu exista; primavara e timpul caderii lasa-te in cadere si stropeste-ne | |
| = bau | serban georgescu [01.Apr.05 13:44] |
| eu plec, nu te speria. alearga si tu, vorba prietenului nostru Hugo, "spre-o zare ce se trage in urma tot mai mult" | |
| = cal(c)atorilor prin iarba | Mae Stanescu [04.Apr.05 14:42] |
| cu multumire! | |
| + Mărginit de fire :) | Florin Andor [04.Apr.05 16:02] |
| ... ce mă sperie este că nimic nu mă mai sperie înspre și dinspre oameni; am învățat să-i simt în palme după linia laterală a peștilor stocând ideea de timp în clipe privilegiate, răsfrânți în sine până la țesătorul de iluzii, alcătuiți asemenea magneților din rotiri și aproximări până la simplitate ... ce mă bucură este creșterea ta văzută cu ochiul fluturelui acoperitor până la brâu, zvâcnindu-ți în pumn până la impregnarea luminii în pământ pentru cele ce n-o să le știi niciodată ... frumos, frumos ... la bună veghere :) | |
| = . | Mae Stanescu [04.Apr.05 16:45] |
| frumos ai venit, multumesc mult, florin! | |
| = intrebare | Ghejan Andrei [16.Apr.05 05:32] |
| De felul meu...sunt video editor. In videoediting cu cat ciocanesti mai mult un material filmat (decompresat), cu atat il strici mai rau (format comprimat). Cum Dumnezeu ai reusit sa comprimi atat de perfect? | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [22.Apr.05 04:41] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |
| = preadepartele... | Petruț Pârvescu [18.Aug.07 21:32] |
| Elena, simplu, rotund, frumos poem. el vine sa intregeasca nevoia de comunicare si recomunicare multipla. cu prietenie, p.parvescu | |