| = cu bucurie revin | simona marcu [11.Apr.05 23:54] |
| E ca și cum ai scrie despre camera din față din inima mea. Eu rar rămân impresionată, dar în astfel de povești mă topesc, poate că am o predispoziție aparte acum pentru ele. Sunt fragmente parcă dospite în taină, literă cu literă, picătură cu picătură. Și astea pentru că îmi par autentice, ca și diminețile promise. Nimic convențional, nimic în plus. Doar procesul albastru de cristalizare a sentimentului în cuvânt. | |
| = "iubirile dospesc în căutătura albastră a zilei" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "Eu am căzut, iubito, nu tu. Tu ai inflorit mereu căpsună. Nu știu dacă te pot susține, unde ai vazut tu mâl să susțină cer? Niciodată cer, doar privire ațintită în sus. Cum să-ți spun că am puteri atât cât să cresc eu și Dănuț, că va trebui să cuprinzi singur toată durerea, și să ne veghezi, din când în când, mersul peste poteci? - Dormi, dragostea mea. Îți voi fi dimineață. O singură dimineață și apoi te vei ridica." O autenticitate cum este rar intilnita, o delicatele a cuvintelor imbibate in albastru, de la ape la ceruri, "unde ai vazut tu mil sa sustina cer?". Uite, as raspunde eu: in noi insine, Dalba, in noi insine, acolo sub pragul constient al fenomenului ce suntem, milul sustine cerul, cerul trasnforma milul. Inutil sa iti spun ca fotografia ce sustine textul este un colt de suflet pe acrel-as decupa acum, intr-o secunda. Si mina care scrie acum, cea care atinge ciresii si infloreste capsunul, este asternuta intr-un lirism inedit. Multumesc pentru acesti zori si... coloanele tale sustin si pamintul, si cerul. Drag, Ela | |
| = Usi | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| ..."Trebuie sa apunem din cind in cind"... Povestea continua, sufera, se lupta, zimbeste, zilele se topesc, umbrele dispar iar Bianca ne sopteste din nou atit de frumos despre cum marea si muntele nu-si inceteaza niciodata iubirea. | |
| = despre somn si dimineti | Florina Daniela Bordieanu [12.Apr.05 09:58] |
| nu pot sa nu decupez frumosul din bucata asta de cer, Bianca. nu pot. si, cu voia ta, o sa-l memorez pana intr-o alta dimineata, una in care sper ca ma voi trezi si eu, dupa ce voi fi dormit indeajuns tristetile si lumina in vase de lut "Tu crezi că este de ajuns o singură dimineață? [...] Dar trebuie să apunem din când în când. Aș obosi altfel. Am nevoie să îmi pun capul pe umărul tau și să dorm. Nu am mai dormit de ani. Ințelegi?" felicitari.recitesc si ma regasesc in intelepciunea ta. | |
| = marea | Joe King [12.Apr.05 10:39] |
Asta mi-a placut teribil : Marea fură nisip și urme de pasi și le îneacă în fiecare val. traiesc langa mare, iubesc marea si nu m-am gandit niciodata ca e o " hoata " :-) cool | |
| = în spatele... | Miruna Dima [12.Apr.05 13:35] |
| Având în vedere că aici se oprește, am recitit totul. La început, visul urcușului. Apoi, spre sfârșit, același vis. Textul începe și se termină rotund, munte al vieții ce trebuie urcat. Între cele două vise, dragostea, cu iarbă, cu pământ..., bucățelele de fericire, căci "oamenii trăiesc, Răzvan. Poate că strâng întunericul în priviri seara, [...]de râs în iarbă". Ãsta e cel mai frumos fragment. Durerea există peste tot. Lipsa de înțelegere și frica, rutină, inerție. Dar uite că există și altceva, trăiri autentice, curgeri line, dimineți cu vânt în păr. Bun acest "foileton", respiră prin ochii cititorului și îi luminează gândul. | |
| = Celor care au deschis usile acestea | Bianca Iulia Goean [12.Apr.05 16:47] |
| Miraj, am incercat sa scriu proza din alte perspective, si, intr-adevar, asa o si simt acumulandu-se, piece by piece. Cuvintele tale imi sunt cea mai plina de bucurie confirmare. Pe alte meleaguri de povesti, pe curand. Ela, intrebarea aceea "unde ai vazut mal sa sustina cer" este atat de acuta, incat nu am rezistat sa va fac si pe voi sa va intrebati. Cum am mai spus, consider ca una dintre cele mai mari taine este sa stii sa iti pui la timpul potrivit, intrebarea potrivita. Eddie, pentru ca trebuie sa mai si apunem, si povestea aceasta a ajuns la sfarsit... si, pentru ca nu imi plac sfarsiturile, totul este atat de albastru si, zic eu, cu promisiunea unei noi dimineti. Florina, tot ce este aici este al vostru de acum. Iar vasele de lut trebuie sa invatam sa le si spargem... Joe King, welcome! istoriile se intorc intotdeauna unde au inceput, inainte de a se sfarsi. Marea isi fura nisipul inainte de a-l reda plajii... come again. Miruna, il voi reposta pe tot, ca pe un intreg, multumesc de sugestie. Am spus ca voi pune si hyperlinkuri, dar nu am apucat. Calatoria din vis are, intr-adevar, simbolul framantarii rezolvarii unei situatii, unei lupte. La capatul careia a ajuns singura. Tuturor: va multumesc cu drag pentru ca m-ati insotit in spatele acestor usi... va astept, as usual, cu alte istorii. | |
| = cadou | Nicoleta Tase [13.Apr.05 23:18] |
| Am citit toate sapte partile dintr-o suflare. Stilul iti poarta amprenta si este de o sensibilitate feminina care te caracterizeaza. M-am bucurat de proza asta ca un copil mic de cadoul de Craciun. | |
| = Nicoleta T., toate dintr-o data | Bianca Iulia Goean [22.Apr.05 08:51] |
| Nicoleta, imi pare rau ca vad asa tarziu comm tau, mi-a scapat pur si simplu ;-) Uite si pe cineva care le-a citit pe toate de-o data, imi pare bine ca imi confirmi trecerea si a unui astfel de examen; daca tu ai luat-o ca pe un cadou, atunci... keep it! Te mai astept, Bianca | |