| = dedesubturi | Aina Serban [05.May.05 23:34] |
| Celestine zice joli, joli curioasa de desuurile ce se ascund ochilor. Sub dantele, sub jupoane ? Scuze, deformatie locala. French cancanul nu mai exista si aici nu mai vezi un afis al cabaratelui Le Chat Noir decit la poalele bazilicii Sacré Coeur in bistrourile alipite magazinelor de stambe si stofe. Adevarat insa ca ochii lui nu se uita. | |
| = Tablouri de gen | carmen mihaela visalon [06.May.05 18:57] |
| Tabloul doamnei Celeste Pensotti se intituleaza: Reverie in amurg... Infatiseaza 2 femei ce privesc pe ferastra. O compozitie naiva in verde si trandafiriu, despre care Baudelaire a scris, undeva, candva, poate in 1845..., Multumesc, pentru ochiul aruncat peste privire. | |
| = Hamsa poetica | adrian grauenfels [07.May.05 07:56] |
| dar ochiul gnomului privind printre scandurile gardului? in hamsa ebraica, ochiul se afla plasat in podul palmei scrutind curios universul. O hamsa se agata la usa de la intrare, ochiul din ea cerceteaza calatorul cu acuitate de polifem. Esti poet? poti intra. Pentru cel neavenit lumea ramine inchisa pe dinafara cu gust de laur si matraguna. | |
| = Gen si geniu | Aina Serban [07.May.05 11:01] |
| Comentariile la Salonul din 1845 ... am uitat, e mult de atunci. E frumos sa descoperim tablourile vazute prin ochiul marelui poet. S-a aplecat si asupra pinzei lui Rudolphe Lehmann spunind ca italiencele din acel an sint mai putin reusite decit cele din anul precedent, asupra Interiorului unui Alchimist inscenind crocodili, pasari impaiate, carti vechi, foc in camin si un batrin in halat de casa pictat de Isabey si asupra Gistelor Fratelui Filip al pictorului Baron. Dar cred ca Baudelaire avea o slabiciune pentru doamna Calamatta. Multumesc de plimbare | |
| = Cu un ochi la Aina Serban si unul la Adrian Grauenfels, clipesc multumiri! | carmen mihaela visalon [07.May.05 22:56] |
| Draga Aina Serban, Eu, iti multumesc, pentru intalnirea de la poalele bazilicii, pentru portretul iubitei lui Bernardin de Saint Pierre, dar mai ales pentru invitatia in lumea E.T.A. Hoffman…, sper sa am timp, si intr-o zi sa revin, in paginile, unde, ochiul meu, imi spune ca se intampla mereu altceva. Draga Adiran, “Enigmatice si nu neaparat cuminti”, vorbele tale ma pun mereu pe ganduri, mai ales de cand, ti-am citit, un tablou clinic si o foaie de observatie, care mi-au amintit, de o fata, fascinata de Thot, de un batran alchimist, si soldatei cu pene verzi la chipiu dansand, pe fata de soare si fata de umbra a lunii cand caroten, cand negru-orange; de retorica lui Paul Klee, cu “tumbe zgomotoase de clovni si hoarde de maimute ce stropesc cu culori”, intr-o posibila poveste, in care Picasso vorbea (si) despre mine: ”alti artisti isi gasesc imboldul in natura, eu ma inspir din opera de arta.” Sa nu intelegi, ca am mancat matraguna si am ifose-laurii de artist, nu!,Nu!, nu!; dar, de poet nu ma pot dezlipi, doar m-am nascut roman, "in tara de tamaie si mir",... "in tara de tamaie si mir"..., "in tara de tamaie si mir"... Va multumesc pentru bagarea in seama, si privilegiul de a va fi cunoscut. | |