| = manifest peste timp | Mara Vlad [22.Jul.05 17:13] |
| Corneliu, mi-am propus de ceva vreme sa revin la textul acesta pe care tu, intr-un moment de tensiune al meu, mi l-ai oferit spre lectura. Si bine ai facut. Exista clipe de glorie si clipe de cadere. Nu conteaza cit de jos ai cazut. Doare cind cazi de foarte de sus. Si-i greu de urcat inapoi. Si atunci, exista Dumnezeu. Acelasi Dumnezeu catre care si eu si tu si toata lumea isi impreuna palmele a ruga. Indiferent cu cine luptam ( cea mai grea lupta e cu tine insuti, si acum cred asta - si tind sa cred mai tare pe zi ce trece) in transee, in linia intii, important e sa nu uitam motivatia pentru care o facem. Poate Dumnezeul-echilibru pe care il nastem in fiecare clipa...?! Manifestul tau e deosebit, pentru mine, cel putin, caci nu pot fi decit subiectiva. Nu stiu ce sa aleg din text, nu pot decit sa plec fruntea, noua frunte, | |
| = cu sfiiciunea cuvenită | Corneliu Traian Atanasiu [22.Jul.05 18:26] |
| Ce surpriză! E un text la care țin foarte mult. Și zace aici de prea mult timp fără o vorbă de înmormîntare. Și deodată l-ai înviat! Mai ales că și eu cred că cel mai important în receptarea a ceea ce citim este întîmplarea fericită, întîlnirea norocoasă. Atunci acel text ne pătrunde în suflet și ne re-formează. Mă bucur că ți l-am putut dărui și că l-ai pescuit din oceanul indiferenței. | |