| = semn | hose armando pablo [18.May.05 01:49] |
| un poem/personală plin(ă) de esență cu momente ușor teatrale(jucate ca la teatru). lucruri insesizabile de altfel neglijate, uite că ne trezim prea rar pentru a vedea cu adevărat și altceva decât buzunarele noastre. remarc modul în care construiești o atmosferă inedită. ți-a ieșit de minune cursivitatea asta de care totuși mult depinde într-un asemenea text. uimitor, am găsit parți de recreație activă :"Eu sunt plătită să-ți spun că asta e." este un soi de silă de cotidian laolaltă cu tragismul de pe colț. anyway o relatare în manieră viguroasă aici la tine în text fapt care m-a indemnat să las semn. este deosebit și finalul parcă gândit intensiv. apoi vom fi undeva... | |
| = Doamna.. | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Si acolo unde se face ironia lacrima si ris, acolo unde doamna, nici vraciul, nici preotul, ncii vreun alt doctor - fie el de suflete - nu isi are rostul vindecarii, atunci, uite, se mai afla o cale de vindecare: un scris aproape de bisturiu, care vine sa inlature orice urma de celula moarta si da pomada pe litere asa de grijuliu, incit stai si te miri cum se poate coagula singele scriiturii atit de rapid... Pre-text. Caci asa ingropare din care sa inmugureasca apoi clipele "obraznice" cine nu isi doreste? Ioana, ma iei intr-o mirare vie pe fiece texte cu pre-text. Si las cuvinte acolo unde imi rasar "obraznice" trairi nestapinite, asemenea tie. Drag, Ela | |
| = Pablito, Ela | ioana cheregi crișan [18.May.05 15:13] |
| Pablito, mă bucur mult că îmi citești personalele. acesta e chiar un moment cotidian, cu toată realitatea înghesuită într-o privire care mă obsedează. te mai aștept cu drag. Ela, sunt momente pe care aș vrea să nu mi le amintesc, dar ele ies mereu la suprafață amintindu-mi că asta e...viața, întotdeauna foarte aproape de moarte. îți mulțumesc mult. cu drag, ioana. | |