| = Surpriza | Carmen Botosaru [22.May.05 14:06] |
| Continuarea 'Postasului' a venit ca o surpriza. Mai intai, ca nu pareai ca il vei continua. Apoi pentru ca mi se pare ca aici schimbi un pic registrul, aici esti un pic mai grava, atingi chiar mai multe lucruri esentiale (mama; copilaria; credinta; visul care, in loc de pofta de a si-l talmaci, are alt impact asupra postasului, ii ofera alta lumina asupra vietii, un alt fel de a vedea aceleasi lucruri). [Poate un pic revazut textul pentru greseli de dactilografiere, de genul "în funful ăla de țară" sau "se-dreaptă fără a se grăbi".] Felicitari pentru perseverenta si pentru rezultat! | |
| = Carmen | Dănilă Florentina-Loredana [22.May.05 14:44] |
| Să știi că a fost o surpriză și pentru pentru mine continuarea. Noroc cu visul pe care l-am avut (da, chiar mâna dreaptă îmi lipsea, deși la mine ar fi ceva mai simplu, întrucât sunt stângace). Așa-mi vin mie ideile de a scrie, pornind de la te miri ce nimic. Da' și când nu-mi vin! Mulțumesc pentru observația legată de greșeli. Eram convinsă că n-am făcut niciuna! Am mai corectat... | |
| = "Și dacă uneori Te mai întreb unde ești..." | Ina Simona Cirlan [22.May.05 15:26] |
| M-am antrenat ca o ninjoasa:) vorba Norului, sa te nimeresc cu steluta asta, asa ca fii atenta: -text inchegat, profilul personajului principal bine conturat, alternanta intre dialog si monolog dozata corespunzator, mici oaze de umor(pe astea le pipai primele). Finalul mi-a placut in deosebit , e o formula de rugaciune ce ma atinge dureros in clipa aceasta, drept pentru care o sa mi-o "insusesc"! P.S. Desi am observat ca mana stanga o folosesc doar pentru a ma scarpina in cap cand sunt incurcata:), maine o sa incerc sa vad ce pot face fara mana dreapta... Bine ai revenit, Florinel! Sa nu mai dispari! | |
| + Ochit? | Ina Simona Cirlan [22.May.05 15:29] |
| Uuups! M-am antrenat degeaba! Inca odata... | |
| = ei, cum aș putea... | Dănilă Florentina-Loredana [22.May.05 17:35] |
| ...să mai dispar, când tu mă încurajezi atât de frumos? Ca de fiecare dată, de altfel, singurul lucru nou fiind steluța. Îți mulțumesc, Ina! Oare de ce nu mă miră faptul că cel mai mult te-a atins finalul? Da, sunt momente în care cu toții Îl mai luăm la-ntrebări...apoi ne căutăm scuze plauzibile. Așa-i c-am nimerit-o? Mai rămâne să ne și creadă (!!!). Te aștept, ca de fiecare dată. | |
| = Bravo! | Eduard Burlacu [22.May.05 23:20] |
| Excelent text, îmi place. Îmi place continuitatea, îmi place ideea, punerea ei în text îmi place. Un text care merită recitit... | |
| = Florinel | Elia David [22.May.05 23:40] |
| Un text frumos, insa cel mai impresionant este pasajul cu mama, care nu mai e, cu Dumnezeu, ascuns ochilor orbi si cu lipsa de tact a celor care ar putea sa intinda o mana de ajutor, dar nu o fac - si nu e vorba de mana stanga sau de mana dreapta... Mi-a placut si ideea exercitiilor de supravietuire... Tare ma bucura faptul ca ai revenit. | |
| = Eduard, Elia | Dănilă Florentina-Loredana [23.May.05 09:23] |
| Aprecierile voastre ma bucura foarte mult. Eduard, imi place sa te stiu printre cititorii mei. Elia, si eu sunt incantata ca am revenit, incepusem sa cred ca asta nu se va mai intampla. Va multumeasc si va astept oricand. | |