| = poeme - un parfum... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "așa am învățat să caligrafiez neputința. nu mă mai recunoști pentru că nu mai am aceeași dispoziție de a dansa pe sufletul tău lunecos. acum dorm în casa noastră de lemn. ea mocnește în mine amenințând cu un incendiu distrugător, dar eu nu mă mai sperii de atât." trist si usor amar, lasata in final o dorinta, ca si cum ceva ramas neimplinit ar mai avea una din cele o mie si... de posibile infaptuiri. poveste scrisa la o timpla meditativa, poveste vie inca, una ce nu poate fi scrisa asa de usor, caci e inca grea trairea-i. intotdeauna gasesc la tine in pre-texte ceva din traibilul meu. drag, ela | |
| = si una | Bianca Iulia Goean [28.May.05 13:46] |
| sa las, sa nu, sa da, semn ca povestile-poeme se scriu uneori din necesitate, de la kilometrul zero, si nu orice fel de povesti, ci acelea care te tin in viata (la temperaturi foarte inalte). Sa mai spun de constructia in sine, care pe mine m-a captivat, nici nu vreau sa explic mai mult, ca doar tu stii mai bine, si sunt in admiratie pentru "si una", pentru pescarul si singura lui dorinta. Ei, asta o mai spun o data: remarcabil. | |
| = 1001 | Adina Batîr [28.May.05 15:25] |
| O mie si una de poeme pentru fiecare noapta alba, cu temeri risipite pe parcurs inspre albastru.. Migrarea sufletului catre un "acasa" producator de patimi, un "acasa" totusi protector, devine esenta trairilor involburate in sinele constient de viata, de iubire, de dorinta, de moarte... | |
| = o mie și una de nopți | ioana cheregi crișan [28.May.05 21:59] |
| Ela, eu sunt aici un fel de Șeherezadă care își prelungește viața cu fiecare poem. desigur, acesta este un jurnal. mă bucur mult că rezonezi cu textele mele. Bianca, mă bucură mult că te-ai hotărât să lași semne...îți mulțumesc. Adina, nici nu știi cât te-am așteptat...ai surprins esența. te citesc cu mare plăcere și sunt foarte încântată că azi ai trecut pe-aici. sunt sigură că ne vom mai auzi. mulțumesc! | |