| = sămânță jumătate grăitoare | simona marcu [09.Jun.05 16:31] |
| pe bărbatul ăsta îl știu de undeva dintr-un an obsesiv cu oglinzi în jurul pământului pentru a-și vedea umbra mai aproape prin bărbatul ăsta rănile cresc inexacte una pe față două pe dos (Why have you forsaken me) excentrice (In your eyes forsaken me) număr mililitri de sânge câți să îi lepăd în așternuturi (In your thoughts forsaken me) pentru a începe să moară (In your heart forsaken me) o dată încă o dată și încă o dată ? despre mine atât am o ură convexă o tumoră ca un sân de lapte o ură conștientă ca un secundar ca o rană deschisă probabilă și rece | |
| = eu am rămas în tine doar o sămânță care vorbește... | Corneliu Traian Atanasiu [09.Jun.05 18:51] |
| Frumoasă mîndrie. Această dărnicie disprețuitoare, pomană la cantina săracilor. Știi să-ți ții rangul în iubire. | |
| + De recomandat | Negru Vladimir [09.Jun.05 20:16] |
| Un text ce exprima un sentiment intr-un grad inalt de puritate... nu cred insa ca e vorba de ura... o perspectiva tragica pana la limita dinspre htonian si nevoia iesirii din cerc... spirala descendenta agresiva ce poate antrena inevitabil in cadere suflete golite de sens. Ioana... foarte bine spus... "lepadat"... spuneam cuiva ca termenul in cauza nu e o simpla aruncare ci renuntarea la intreaga gama de semnificatii a conceptului... lepadarea carnii e de fapt renuntarea la propria persoana, la identitatea atribuita in lume... un alt fel de aneantizare... carnea se leapada... jumatatea se abandoneaza... numele se arunca... "femeile mute si oarbe" pot avea consistenta, in sensul in care ele nu pot intelege/percepe barbatul in cauza... ele doar ii zgarie suprafata... pot fi desigur si metafore ale furiilor. Finalul lasa loc unei eventuale re-intalniri... cine stie cand... cine stie cum... cine stie in ce viata... sau poate doar face suferinta mai usoara prin speranta. O poezie superba, de recomandat. | |
| = mulțumesc | ioana cheregi crișan [10.Jun.05 10:50] |
| Simona, îți mulțumesc din suflet...nici nu știi ce mult mă bucură intervenția ta specială ... Corneliu, cred că ai dreptate. mi-a plăcut cum ai spus-o. îmi țin rangul în iubire...:) Vlad, tu mă "citești" întotdeauna corect. îți mulțumesc mult pentru asta. | |