| = legănîndu-mi absent piciorul | Corneliu Traian Atanasiu [12.Jun.05 21:04] |
| Hemoragie de cuvinte, botez renăscător răs-fățînd lucrurile. Lărgire a eu-lui pînă la desființare și reînființare ca lume. Artă a vindecării de sine, a tămăduirii lumii de zgura secolului. Împăcare în joc și contemplare, legănare... (Poate nu-ți place Sorescu, mie poezia ta mi-a amintit de Ochii, o poezie la fel de generoasă.) | |
| = una cu...toate cele | maria balan [12.Jun.05 22:06] |
| da, contemplarea...ca rang de meditatie si premisa a creatiei, in cazul fericit. aceasta "ars autori" este un caz fericit. ca o observatie personala, in lirica 'masculina' de pe site mai rar tentative atat de convigatoare de......uniune cosmica. am o intuitie ca poemul tau va ajunge la texte recomandate :) | |
| = multam | florin bratu [13.Jun.05 09:54] |
| corneliu frumoase trecerile tale (stiu ca prima oara pe la mine, insa ne/am mai intalnit prin alte pagini). imi place sorescu, din pacate nu am decat "ceramica", iar poezia numita de tine nu/mi este cunoscuta. extrem de lucid cum te stiu prin comentarii si extrem de pertinent, deci multam. maria incepuse sa/mi fie dor si de trecerile/ti. mai ales ca observ o profetizare a comentariilor tale. de altfel, fara nici o gluma, exista o legatura inca ocultata intre poet si profet (idee ce din pacate nu/mi apartine, a zis/o mallarme inaintea/mi).cunosc foarte bine si latura feminina din mine (sunt fecioara doar) si probabil asa am reusit efectul :) | |
| = ars autori | Narcisa Turony [13.Jun.05 10:00] |
| Trăiesc de-acum fără cuvinte și îmi ajung să-mi fiu grăire și dovadă. Îmbracă ele bogăția firii de-acum, căci ea este deja în mine...! Nu îmi mai moare timpul, căci eu sunt nemurire! Uite, Florin, cum îmi trezești tu dor de vers și suflet din preaplin de simțire...:) Un poem cu adevărat de recomandat. Felicitări! Cu drag, N. | |
| = mici obiectii | tudor micu [13.Jun.05 19:19] |
| chestia cu "ia de fi prin mine" ma cam deplaseaza si nu pot sa spun ca e o perceptie placuta: e foarte brutala in sau in afara contextului. si dupa aceea restul devine evident, un fel de virtuozitate complet gratuita. "odată cu bătăile cuvintelor ale lumii" nu am deliberat aceasta delimitare, este pur si simplu finalul poeziei respective | |
| = multam | florin bratu [13.Jun.05 21:40] |
| narcisa drag de trecerile tale de fiecare data. multam de felicitari si de empatie. tudor apreciez sugestiile tale. poate la rutalitate achiesez, insa gratuitatea, hm ... cu gratuitatea e cu totul altceva. oare poezia nu e gratuitate in fata realitatii pana ajunge sa o substituie complet? | |