| = Maria | Ina Simona Cirlan [13.Jun.05 21:35] |
| Tu inveti sa numeri dintr-un preaplin de candoare, eu ma tin dupa tine sa aflu ca mai e timp de iubit luna. Incantata mereu! | |
| = mai este timp să țes pe vânturi sonete? | Maria Prochipiuc [13.Jun.05 21:46] |
| Ina – eu reînvăț să număr crezându-mă copilă, din prea multă candoare știu eu? S-ar putea ca pasul meu să încetinească, și atunci să fii sigură că e momentul de iubit luna. Nu te lua după mine, fiindcă cine știe unde te pot duce pașii mei:) | |
| = să numărăm, dară... | Ruxandra Moholea [13.Jun.05 23:34] |
| Interesant cum înveți să numeri! Cred că mai este timp! de iubit luna, de citit florile, de ascultat apele, de privit cerul întins pe spate cu ochii închiși, de visări, de numărat...Este timp. Timpul prinde rădăcini dacă știi să îi sapi și să-l hrănești... Mi-e dor de răcoarea din fântână...și de cântecul bunicii... | |
| = Mi-a placut :D | Nistor Mircea-Iulian [14.Jun.05 00:51] |
| Frumoasa constructie cu mai multe intrebari si un singur semn care sa le arate. Interesant si original. Multumesc. "amurguri năpădite de culori" si "oprește-ți lumina în ochii mei popas" m-au lasat sa visez. Aplauze cu toata palma. | |
| = mai este timp | Corneliu Traian Atanasiu [14.Jun.05 09:39] |
| În joaca asta mă pot prinde - copil. Îmi place clinchetul de alertă al ste(le)lor care te lămuresc de sub zgura veșmintelor și-ți dau răgaz să țeși din vîntturi, răcoare și amurguri straie mai de soi vieții, vremii. oprește-ți lumina în ochii mei popas să rotunjesc albastru spre ceasul tainei Rădăcinile tale sînt tainic împletite cu razele lunii, cu adîncul pămîntului. | |
| = Răgaz la ceas de taină | Magdalena Dale [14.Jun.05 10:38] |
| Ești pictorul ce ține în mână paleta amurgurilor năpădite de culori, ascultă clinchetul stelelor, iubește luna și țese la ceas de taină o haină de poezie unui albastru rotund. Frumos ai găsit tu răgaz pentru toate astea! Cu drag, Magdalena | |
| = pentru Ruxandra și Mircea | Maria Prochipiuc [14.Jun.05 15:42] |
| Ruxandra- în toate trebuie să găsești ceva care să te poată atrage și dacă începi sub formă de joc atunci totul pare simplu, nu? Iubirea este în noi și deci timpul pentru iubire este deschis, dar depinde de noi cât dorim să dăm din iubirea noastră și altora, important e să ne iubim mai întâi pe noi că să putem dărui. Important e ca timpul să prindă rădăcini, așa cum ne dorim. Mircea-Iulian – mulțumesc de trecere pe la un textuleț de-al meu mă bucur mult când oameni noi îmi intră în universul meu copilăresc, dacă versurile acestea simple te-au dus la visare înseamnă că numărul pe care am încercat să-l cerionez a prins contur cu adevărat. | |
| = Întâriat cu raspunsurile datorita multor cauze, numar mai incetu azi | Maria Prochipiuc [14.Jun.05 16:44] |
| Corneliu – te poți prinde, da frumos spui și tu să țes din vânturi lămurit de sub zgura veșmintelor ( adevărul e că zgura nu prea imi place dar accept) mergem spre adâncimi dar totuși privim cerul. Magdalena – ce mult mi-am dorit să pictez să pot picta, dar în naivitatea mea, nu reușesc decât modele de diverse veșminte, cred că aș folosi toate culorile lumii să arăt tuturor cât de frumoasă este viața și că trebuie trăită la maxim, fiindcă timpul e cel care nu iartă nimic, încerc să mă înbrac cu hainele altuia potrivindu-le pe mine… | |
| = Maria - sa ma ierti | Luminita Suse [14.Jun.05 18:03] |
| Exista o mare deosebire intre Maria care scrie articole si cea care compune poezii. Daca primele iti ies foarte bine, profesionale, ai toata admiratia mea in acest sens!, poemele sunt naive si dulcege. Uite, in acest poem incepi atat de promitator cu versul "Doamne mai este timp de iubit luna"... Atat de simplu si neasteptat de elegant. Insa cuvinte precum "clinchetul steLElor", "harmalaie", "ceasul tainei", "napadire", "racoarea din adancuri", "popas", si titlul imi suna de un romantism expirat Am fost si eu pe-acolo, e drept, si nu e mult de-atunci. Dar poate vrei sa ramai in acest cadru, nu stiu, sa ma ierti ca am indraznit sa iti spun parerea mea. Iti respect alegerea, oricare ar fi ea. Mai semnalez ca in versul 2 lipsesc doua litere si in versul 6 nu am inteles "hărmălaia ce mai de pe urmă"... | |
| = spre ceasul tainei | Maria Prochipiuc [15.Jun.05 08:22] |
| Luminița – așa o fi cum spui tu naïve și dulcege, e starea mea, chiar dacă sunt la vârsta maturității , mă predomină vârsta adolescenței poate și de aici mi se trage, sunt romantică până în măduva oaselor, pentru mine aceste cuvinte sunt extraordinare că le-am folosit eu, nu mai știu ce romantici se mai ascund prin mine :) Mă bucură mult părerea ta și mai ales îți mulțumesc pentru faptul că te-ai aplecat asupra textelor mele și le-ai analizat. Contează foarte mult să știi unde te afli, să știi cât mai ai de lucrat, unde trebuie să intervii, toate acestea îmi sunt de mare folos, pe parcurs am să țin cont de sugestiile tale. Referitor la"hărmălaia ce mai de pe urmă"...era vorba de acel sfârșit când poate voi dori macar amurgurile să le pot aduna | |