| = si doua minute... | Bianca Iulia Goean [14.Jun.05 14:04] |
| si tu Maria stand pe marginea dintre acum si dincolo, spatiul si timpul unor alte vise, si poate ca uneori drumul inapoi nu mai trebuie stiut, decat doua cate doua sufletele se recunosc... cu sau fara semne. Drag, Bianca | |
| = contra in goana | Bogdan Groza [14.Jun.05 14:07] |
| inseamna-ma in ochii-ti de vitraliu infasurat in pleopalele iubirii sa port in mine tinele tau patimei inseamna-ma pana cand valul ma ia pe sus si ma izbeste de pereti neclintindu-ma sa visez stele verzi in sertare indepartate tine-ma insemnandu-ma dor ca atunci cand deschizi apatica sertarasul sa-ti zambesc ca un simplu trecator prin viata ta | |
| = Marie si Le Mont | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| marie, nu ma mai taguie clopotele, ma inalta oda iubirii in muzica de Mozart, la abatie. Si ma intreb cit sa mai pot privii vitraliile insorite ale poemei tale, cind lacrimi undeva se duc spre Marile femeilor? "înseamnă-mă pictură în vitraliu înfășurată într-o mie de culori să pot păși pe alt tărâm spre tine"... In cele doua ore ale amiezii si 11 minute. Drag, Ela | |
| = la margine de cuvint | Elia Ghinescu [14.Jun.05 14:21] |
| De multa vreme te citesc, Maria, da nu am avut indrazneala sa in-semn nimic pe pagina ta. De data asta, trecut de 13 ceasuri, ma atrage marginea cuvintului scris. "înseamnă-mă cuvânt pe-această margine ce se respiră crâmpeie de destin învăluite prin goana vieții" Aceasta margine ...suntem noi toti. Deopotriva actori si trecatori. | |
| = inutilitati | cretu constantin [14.Jun.05 16:23] |
| sau poate in sine starea evanescenta a iubirii inutile a determinat aparitia unei inutilitati? sau poate nu au existat decit aparitii sincrone, metempsihoze artificiale si imprimate sacadat in stari inutile | |
| = Răspunsuri însemnate | Maria Prochipiuc [14.Jun.05 16:32] |
| Bianca – uite așa fără să-mi dau seamă m-am prins și-n jocul vostru , fiindcă eu deja am început un joc, încerc să mă lupt cu timpul dar mai ales cu spațiul, drumul are două capete mereu din când în când mergi ca la acel joc popula doi pași înainte și doi înapoi… sau altă variantă, sufletele au corespondențe între ele sunt fire invizibile care le leagă. Daniela – încerc oda bucuriei ca exist și că există și apoi știu eu cât poate privi cineva, totul e să schimbi din când în când imaginea, dar contează mult și ochiul privitorului Elia - oamenii se regăsesc în timpul și în locul unde le este dat să se vadă, sunt chiar așa de fioroasă, sigur înțeleg reținerea, dar nu uita că aici în paginile acestea e doar copilul Maria și mă bucur că ai reușit să te oprești pe marginea mea de lume, dacă te uiți în interior cine știe… | |
| = .... | Dana Stanescu [14.Jun.05 16:55] |
| ma uit prin poezia de aici ca printr-un vitraliu, de acolo de jos din biserica, si e racoare si e bine si incremenesc toate . si respiram, si apoi ne continuam drumul prin viata | |
| = o trecătoare prin sufletul tău câmpie | Maria Prochipiuc [14.Jun.05 16:58] |
Bogdane- să te însemni aidoma înfloriri exuberanță parfum din nori continuă zvârcolire pe-a patimei prag talaz de valuri halucinații de-ai avea să nu uiți că parfumul teilor duce la nebunie | |
| = transcendenta | Salomeea Stuparu [14.Jun.05 18:33] |
| "înseamnă-mă pictură în vitraliu înfășurată într-o mie de culori să pot păși pe alt tărâm spre tine" puterea pe care o are un simplu trecator de a privi dincolo e data si de vitralii. mai trebuie doar sa intelegem. greu, dar nu imposibil:) Drag, Lizush | |
| = crâmpeie de destin învăluite | Maria Prochipiuc [14.Jun.05 19:34] |
| Constantin - sau poate nu înțeleg eu ce vrei să-mi spui, sau poate acea starea evanescenta a detrminat anumite cuvinte sau poate metempsihoze artificiale si imprimate sacadat in stari inutile – e mult, e puțin dar, ăsta e inutilul poate Dana – prin vitraliu te poți uita de oriunde, fiindcă nu e atât de greu să poți pătrunde acolo unde doar cuvintele își găsesc sălaș, pentru mine totul e plin de viață poate pentru o clipă totul poate încremeni chiar și timpul care de multe ori ce cere dat inapoi și mergem înainte… Salomeea – însemnele lăsate aici au puterea de a vedea că fiecare din noi suntem trecători, trecători prin și dincolo de noi, prin cuvânt și mai ales prin urma ce rîmâne după noi. | |
| = pictura in vitraliu | Lory Cristea [15.Jun.05 13:19] |
| ,,înseamnă-mă pictură în vitraliu înfășurată într-o mie de culori să pot păși pe alt tărâm spre tine`` daca inchid ochii peste aceasta imagine, mi se pare inspaimantator de frumos, aproape imposibil de imaginat....sadesti frumusete in ce scrii...asa esti tu cu drag - Lory | |
| = în preajma noastră să rămână timpul | Maria Prochipiuc [15.Jun.05 18:27] |
| Lory - mă bucur că ai ales din acest poem poate ce-a mai frumoasă parte, poate m-am gândit la nemurirea sufletului care poate fi un vitraliu în conștiința celorlalți, și câte nu se pot gândi când parcurg versuri mai întâi mi se formează imaginea, apoi din imagine mi se preling cuvintele petale și-mi înveselește inima, așa citesc eu majotitatea poeziilor, a celor care îmi pictează o imagine și o pot cuprinde în mintea mea, poate de aceea îmi place să asemăn pictura cu poezia culorilor. Așa vreau să fiu! | |