| = între răsărituri și apusuri | iulian cimpoeșu [15.Jun.05 10:19] |
| mi-au plăcut mult construcțiile așezărilor "între": "între răsăritul meu și apusul stelelor își amintesc copiii împărțirea la doi"; "între apusul tatălui și dezordinea lumii" e bine (?) că numai târziu rămâi singură, unii sunt singuri tot timpul. plăcută și acea lucrare grafică (pastel, aquaforte?). drag, Iulian | |
| = contrapoezie in miez de zi | Bogdan Groza [15.Jun.05 11:10] |
| nu stiam de ce ma doare sub inima o coasta indrazneata mi s-a frant, si-mi bate mereu in suflet s-o primesc am privit-o intr-o dezordine totala tocmai cand imi luam pranzul totemic - costita afumata cu fasole, muscand si sfarsind ultimul miez de paine. intre pranzul meu si cina altora e o diferenta de vreo 2000 de calorii si impart in doua mesele... numai tarziu, in noaptea solitara nu mananc cu toate astea, imi mai ramane un os de ros din costita aia afumata iar din coasta franta fac inimioare si patrate pana se face luna plina | |
| = cu ochii larg deschisi | Elia Ghinescu [15.Jun.05 12:58] |
| "și eu îmi fac pătrar inima" - frumos gind ai agatat de rama tabloului aici, Ela. La miez de noapte, cind ratacirile dau tircoale dulci ameteli parfumind camera, tu devii lucida si atunci cind ochii ar trebui sa-ti fie inchisi pentru somn tu te ridici si vezi inchiderea zilei. Drag,Elia | |
| = Iulian, Bogdan Elia | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Iulian, entre-deux terre, entre deux cieux. Intre doua tarimuri, intre doua ceruri. Intre existente. destinul omului. "Numai tarziu" are atitea nuante incit nu pot fi asezate intre cuvinte aici. Multam mult pentru cum atingi intelesurile. Sa ne regasim. Nu mai tarziu. :)) Bodoganele, si aici contra!! :)) Nu ma asteptam, zau, sa poti contra poemul asta asa de... cu dus-intors. Dar sa vedem ce lasi aici: un adevarat festin! Nu se poate,vezi sa nu imi maninci sufletul. Nici pe al meu, nici pe al tuturor celor pe care i-ai contrat ad-joc. Sa iti tina obiceiul Tatal din totem!! :)) Eu sunt.. tabu!!! Elia, eu devin lucida noaptea? Singura. Si ziua intre oameni si intre toate cele... nu sunt? Sau imi fac patrar soarele? :) Multam de felul in care imi vezi inchiderea zilelor. Drag voua, Ela | |
| = ... | Tomescu Ionut [15.Jun.05 23:30] |
| interesant.subtile versurile "intre rasaritul meu/ si apusul stelelor..." poate ca tocmai atunci nu bate al doisprezecelea ceas.poate ca atunci iti ramane un miez de culoare. | |
| = Ionut | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Un miey de culoare, un miey de gind, un miey de viata, un miey din tot ce poate fi numit aici pe pamint. Multumesc mult, acum e ceasul al doisprezecelea trecute un pic. :) numai târziu rămân singură. Multam si ma bucur ca ai batut la fereastra abatiei. :) Drag, Ela | |
| = "numai târziu rămân singură" | Nancy M. Popa [10.Dec.18 14:27] |
| Servus din nou ,Ela! Ți-am zis că voi reveni și iată,am revenit. Frumoasă poezie, mi-a plăcut toată , așa că mi-e cam greu să spun ce vers m-a emoționat cel mai mult. "numai târziu rămân singură"-depinde de ce singurătate își alege fiecare, însă ,așa cum cred eu că te știu , ar fi vorba de aceea singurătate de care fiecare dintre noi are nevoie din cînd în cînd , pentru a sta de vorbă cu adevaratul el , cu adevărata imagine din oglindă. Mă voi opri aici. Te pup , Toate cele bune și succes, Nancy | |
| = Nancy | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Fiecare simte un ceva anume, ceva din el si din ceea ce a trait omenesc intre doua felurite existente. Un vers in italice spune acest ceva. care transcende un pic lumescul, care aduce o amintire a unei clipe intre doua lumi, una aici, una in ceruri, o suspendare aproape luminoasa, ce putea sa lase fiinta fie acolo, fie aici. In ceasul al doisprezecelea s-a intimplat sa ramana aici. Multam pentru cuvinte ascultate, maine voi fi un ceva mai tarziu, insa fi-voi. Si in scriere, si in poezie. Drag, Ela | |
| = copil fara parinte | Marinescu Victor [16.Jun.05 10:31] |
| un viitor nesigur al copiilor vegheat de tine. neputinta coastei rupte de a intregi trupul te ascunde in coaja pamantului. te temi pentru maine. copil fara parinte ravasita viata asteapta "între apusul tatălui și dezordinea lumii" | |
| = Victor | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Aici e un ceva ce nu are rezonanta decit intre cer si pamint. Tatl apus nu este un tata personal, este un tata al pre-istoriei noastre, care, simbolic, disparind, ne-ar aduce dezordinea lumii. De atunci, mitic, copiii au invatat impartirea la doi, recunsocindu-si Mama, Tatal, lumea. Dea atunci ei, copiii, ramin singuri numai tirziu, adica in moarte. Acolo, in Inalturi, ca si in fotografie, vegheza insa Minunea. Si aceasta a fost povestea. Multam pentru popas, eu de maine am uitat sa ma tem, si de ieri. Azi se traieste intens. :) Drag, Ela | |
| = comentariu asupra ideii de "pranz totemic" | Alexandru Caraivan [18.Jun.05 13:11] |
| pranzul totemic al fiilor- ai citit ce zicea Eliade de ideea asta? mie oricum mi se pare cam morbida iar lui i se parea gresita.De altfel, contrazicee opinia crestina, care mi se pare mult mai plauzibila. | |
| = Alexandru | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Eliade, fireste am citit. Și nu am dorit decât așternerea. Nu neapărat contradicțiile. Și creștini suntem. Mulțam pentru că ai intuit cum citesc din mai multe perspective și le îmbin. Atât cât se poate. Te aștept și mai departe. Ela | |