| = vocatie | maria balan [15.Jun.05 17:46] |
| te-am citit cu un sincer interes; m-am bucurat ca te-ai gandit sa postezi eseul tau in acest spatiu de navigare pentru multi adolescenti si, de ce nu, pentru parinti de adolescenti. credinta mea este ca pedagogia, medicina -mai sunt si altele- ar trebuie sa faca parte dintr-un altfel de nomenclator de profesii...al profesiilor in carul Harul este indispensabil. Din ce-am citit eu pana acum din textele tale...razbate aceasta vocatie pentru delicata profesie pe care ai ales-o. cu drag. | |
| = Maria | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ma bucura ca ceva ce a fost de mult scris si publicat )in alta forma, desigur)gaseste reverberatie si in voi. Printre scrieri, clinica, intuitie, empatie, ratiune, vocatie este si o munca aproape sisifica. Uneori este cea care ne face sa mergem mai departe. Sa crestem. Multumesc, te astept acolo unde poti poposi. Drag, Ela | |
| + iubirea și ura pot sta in fiecare din suflete, depinde pe care o folsim. De Re R | Maria Prochipiuc [15.Jun.05 20:12] |
| Un eseu foarte bine realizat, nu vreau să fac comentarii, fiindcă la eseu doar aș putea să vin cu anumite completări, dar autoarea a reușit să cuprindă aproapte toate aspectele. Interesant acest eseu mai ales pentru faptul ca pe site sunt și adolescenti care pot găsi aici răspunsuri la mai multe intrebări și nu numai adolescenții ci chiar și noi cei trecuți demult de aceasta vârsta ca o aducere aminte a acelei vârste când nu conștientizam tot ce se întâmplă cu noi și credeam că cei care doreau să ne protejeze de fapt ne vor răul( eu vorbesc personal de mine acum) Felicitari pentru materialul pus la dispozie nouă cititorilor! | |
| = Fragmente; Maria, gratitudine | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Aici este o simplă re-scriere a unui eseu mai amplu. Este o adaptare de mine făcută a ceea ce am scris deja cu ceva ani în urmă. Adolescența este scena pe care se joacă și se crează spiritul nostru. Una dintre ele, cea mai arzândă. Și noi toți o păstrăm în noi, cronologia și numărul anilor nu, nu contează. Screirea, pictura, sculptura, dansul, știința, toate cele metamorfozate prin spirit își au și aici izvoarele. Ca și valurile iubirii, urii, polarelesufletelor noastre. Ca și cu inteligența, nu este suficient să o ai, scriam într-un comm mai zilele trecute. Ci să o folosești cu o anume cumpătare și înțelepciune. Mulțumesc, Maria, pentru această poposire îndelungată și înstelată pe un simplu fragment dintr-un eseu. Un material ce fi-va în lucru iar și iar, într-un fel. Și luminița aceea chiar mă îndeamnă să curg mai departe. Drag, Ela | |
| = Întrebare | Trepadus Bogdan [21.Feb.10 11:51] |
| Deși nu mă așteptam, am înțeles tot ce ai scris. Însă, în secolul luminii și al vitezei, lumea nu mai vrea să se gândească la aceste lucruri 'banale'. Oare mai există dragoste, sau a rămas ceva în mintea noastră care dorește să îi ia locul? | |