| + octombrie rosu | Zabet Mihai [20.Jun.05 15:01] |
| Tu esti divina. Atata suferinta cata a avut acest loc blestemat de soarta, nu cred sa existe undeva in lume; este adevarat, atrocitati si injustitie gasesti la tot pasul in istoria zbuciumata a omenirii, dar cazul Basarabiei este totusi unul singular. Asta este parerea mea, bazata pe milenii de abuzuri, crime, batjocuri, umilinte si torturi. Oamenii din aceasta provincie romaneasca, au avut de suferit cat celelalte provincii luate la un loc, poate si mai mult de atat. Este incredibil ca ei mai exista. Este incredibil ca ei pot inca sa vorbeasca romaneste. De ce spun aceste lucruri, care ar putea foarte usor sa treaca granita spre patetic ? Pentru ca suntem indolenti si rauvoitori. Nepasatori. Si … sa nu spun mai multe. Dumnezeu sa ii ierte pe rusi pentru pacatele lor. Eu nu pot sa o fac. | |
| = frumoasa poezie | florin bratu [20.Jun.05 15:42] |
| eu nu imi pot scoate din minte cum a fost citita ea la eliad. mi/a placut in primul rand utilizarea unor gesturi si a unor nuante, cuvinte mai rare pe aici. incantat. | |
| = iunie alb | Andu Moldovean [20.Jun.05 16:15] |
| Mie mi se pare un poem de dragoste reusit care nu are de-a face chiar nimic cu suferintele poporului basarabean (!) ci mai degraba cu suferinta de o sinceritate debordanta a unei femei care mai vrea sa ia cu ea in lungul pelerinaj un crampei din ceea ce a fost (e drept, numele proprii au rolul lor aici, fie de a lamuri fie de a deruta). Si poate ca da, atunci un poem este valoros cand poate sa nasca mai multe senzatii... o emotie tarzie sau o razvratire pe "poporul rus ce libertate ne-a adus". Felicitari Diana pentru acest poem.... si stiu ca doar tu esti di vina pentru asta. Bobadil. | |
| + acum e timpul binemeritat de liniste | Cristina Hasse [20.Jun.05 16:17] |
| Parca mi-l si imaginez recitat. Il asteptam ca pe painea calda. Si nu se dezminte. Iubirea voastra cred (sper) ca a intrat in sfarsit in "legalitate". Prezenta gardului si a pernei din puf de gasca ma duce cu gandul la o lunga si (aproape) interminabila asteptare pe care mi-o imaginez de asemenea in fata consulatului (sau a unei institutii asemanatoare), prietenii stiu de ce. Poemul are o tenta foarte personala, ca de altfel majoritatea celorlalte, ceea ce nu-i scade din valoare. Dimpotriva. Orice zi cand te citesc este pentru mine (si pentru multi altii, sunt convinsa) o sarbatoare, chiar daca de cele mai multe ori raman fara cuvinte. | |