Comentariile membrilor:

+ o reflexie a interiorului	Zabet Mihai [21.Jun.05 20:09]
E o chestiune de existenta, adica a spune despre ceva ca exista. A spune ca: "e o chestiune de simetrie motivul pentru care exteriorul nu poate fi decât o reflexie a interiorului" este a afirma esenta. Din poezia ta existenta nu se demonstreaza, ea se simte. Gandirea esueaza in intemeierea necesitatii. Placut mult... mihai
=  da	Lucian Mușet [21.Jun.05 20:30]
îmi pare un poem al raportării clipelor prezente la economia sfărșitului sau a sfârșiturilor. tema eschaton-ului a prins și va prinde mereu, mai ales pusă în legătură cu efemerul. ne citim! cu bine,
=  multam	florin bratu [21.Jun.05 22:41]
mihai hm. prima trecere, daca nu gresesc. si luminoasa. multumesc ptr trecere si pentru subtila interpretare, esentializata, desigur, insa cu atat mai adevarata. multam inca o data. lucian hm, eschatologia e o tema cu greutate, nu cred ca densitatea ei s/a epuizat definitiv, mai ales ca evolutia determina perspective noi asupra tuturor lucrurilor. multasm de trecerea/ti
=  "universul razand cu gaurile lui negre pana la urechi"	Nuta Craciun [22.Jun.05 08:23]
ti-am citit poezia de cateva ori, imaginea pielii tale vandute mi se pare trucata, nu te-ai preta la asta... :)) exteriorul ca reflexie a interiorului imi place si cred ca este normal la cei ce vad in profunzime, timpul care se aliniaza la culoarea ochilor, deasemeni dragostea care contra-ataca in acelasi limbaj de foc, finalul unei idei care peticeste existenta, tonul, stilul, totul denota arta cu care manuiesti cuvintele Nuta PS: verifica mes.
=  impresie fugara	silvia caloianu [22.Jun.05 07:19]
am savurat poezia. e una la care simti ca vei reveni, e o poezie pe care vrei sa o recitesti. identificam idei, spuse original si incitant, conturand personajul trecerea caruia prin cadru emotioneaza. l-am surprins osciland intre impotrivire si resemnare. (invoc aici expresia: "inorogi și păsări pheonix și le refuz dispariția din realitate" si...finalul). nu imi place (pur si ismplu nu imi place, imi pare ca nu s eintegreaza in context...) cuvantul "peticesc". (sunt impotriva unor asemenea alaturari: "înSă Să", "găuriLe Lui".)
=  inorogi pana la cer	Costin Tănăsescu [22.Jun.05 09:07]
"mi-e teamă însă să reiau povestea vechiului noe", dupa versul acesta poezia se strica. pana acolo am fost incantat sa citesc. mi-am imaginat cum stai tu seara si te uiti pe cer punandu-ti tot felul de intrebari si raspunzandu-ti singur. existentiale, versuri ce au o baza, au o idee in spinare. mi-a placut foarte mult, pana la versul mentionat mai sus. desi sunt greu de convins, o clipa am crezut in tot ce-ai spus in aceasta poezie. cred ca m-am lasat dus de val. frumos
=  uf	florin bratu [22.Jun.05 10:34]
nuta noi ne stim de mult se poate spune :) dovada chestia cu pielea. multumesc de fiecare data ptr cuvintele tale spuse sau nu. am verificat messul si nimic, cred. id e anagrama aproximativa a unui zeu dac vei sti care. silvia se prea poate sa ai dreptate. cu acel peticesc incercam sa schimb registrul catre o melancolie asumata ca atare aproape stoica. nici mie nu/mi plac "sa sa"/urile si altele asemanatoare, insa sunt un personaj nerabdator (si imi scapa mult, pe cae le vad abia ulterior) poezia de fata putand fi imbunatatita prin anumite locuri. costin incantat in special de valul tau (pe care si mizam de altfel aici). si tie iti cam dau dreptate, mai ales ca nu esti singurul care mi/a sugerat acest lucru doar ca eu nu am mai avut pana la capat rabdare sa gasesc solutiile cele mai bune. multam de trecerile voastre
=  simbolurile noastre toate	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
ape, focuri, inorogi, Phoenix, ekpirosis, stele, echinoxuri, gauri negre, mari, oglinzi, idee, barbat, femeie, dragoste... universul vietii ce se lasa intr-un poem aproape de limita existentei umane, ca si cum poetul nu si-ar dori decit extinderea miturilor pina la vietile de apoi. Universal? Da, se tinde spre, e tentant si aceasta tentatie vibreaza in fiecare vers. Remarc: "iată de ce mai caut încă prin pădurile mai dese inorogi și păsări pheonix și le refuz dispariția din realitate" "și-mi imaginez inorogii ținându-și cornul în stele și doar copitele pe pământ" "se zice că data viitoare va fi un mare foc peste lume de vom rămâne cu ani lumină de întuneric după" "la urechile aceluiași ac prin care strecor tremurând firul acesta de idee ca să peticesc cu el încă o existență". Mai sunt si unele cele versuri ce ar mai fi de tesut, poemul este o broderie cu fir liric fin si ai poetul a creat o mantie anti-apocaliptica. Existentialist? Un usor iz. :) Interesant pina la ultimul sens, daca poate sa existe aici un ultim sens tinind seama de incriptatele cai ale simbolisticii. Felicitari! Ela
=  .	Alexandru Dan-Alexandru [22.Jun.05 13:10]
un text care adera la sufletul cititorului prin faptul ca prezinta o imagine de ansamblu a existentei, si nu a existentei individului, nu a existentei speciei, ci a existentei intregii lumi. stiam cand am deschis ceva semnat florin bratu ca ma asteapta ceva deosebit, dar, sincer sa fiu, dintre toate textele tale, acesta mi s-a parut cel mai bun. voi incerca sa retin cate ceva din el. ,
=  daniela, alexandru	florin bratu [22.Jun.05 14:30]
ela ca de fiecare data, nu, la fel de expansiva in interpretare. probabil are un iz existentialist prin finalul acela, hm, nu m/am gandit la asta pana acum. cat despre tesere sunt constient, de altfel, nu stiu cate poezii le/am lasat ca aici si acasa. :) alexandru incantat de cuvintele tale din prima trecere pe aici (insemnata sa zic asa). da, si mie mi se pare unul cumva si de sinteza, reluand cumva anumite teme ce m/au obsedat pe parcurs. multam amandorura pentru cuvintele frumoase.
=  deco-art	Salomeea Stuparu [22.Jun.05 16:01]
...sa ma agat si eu de existenta aceasta, ca tare frumoasa mai e:) o tot citesc de aseara intruna (nu chiar, am facut o pauza azi noapte:))si descopar cu tristete, ca "de la potop incoace nu mai exista viata extraterestra" si asta nu din cauza apei...dar, apoi imi incanta sufletul iubirea aceea "cu foc" - chiar asa, cum ai putea sa te temi de foc cand acesta e parte din fiinta ta:) si ar mai fi partea aceea frumoasa cu inorogi si alte vietuitoare de basm si mit, care-mi arata puritatea sufleteasca a celui care a privit, si-si duce existenta (deloc peticita:)) intr-un asemenea peisaj:) si am s-o mai citesc o data, pentru ca-mi place atat de mult cum curge versul lin si curat, fara alambicuri inutile...cat de mult place firescul:) Drag, Lizush
=  Extrapunere	Constantin ENIANU [22.Jun.05 17:10]
Da, existenta este o alteritate pe care o punem ca un petic pe gandire si fredonam cu ea teme diverse si complexe pentru a dobandi un alibi in deznadejdiile care ne coplesesc. Ca atunci cand avem nevoie de o mare iubire in viata noastra pentru a dobandi acel alibi, remarcat si de existentialistul ateu A. Camus, care e mai picant decat plumbul ploii bacoviene intru rezolvarea secundelor neasortate ochilor Ei... Dragalasa ex/hatologie, daca se fac remarci si in acest sens, ceni
=  univers	haloiu roxana [22.Jun.05 18:39]
frumoasa panorama,daca pot spune asa.ai facut din trecerea timpului ceva flexibil,l-ai "reincarnat" pe bacovia in Noe,dimensiunile corpurilor sunt gigantice(inorogul),te refugiezi in imaginatie si refuzi sa te intorci pe pamant,acolo,la picioarele inorogului.nu exista teama de sfarsit"oricum nu mi-e teamă cu prea mult foc te iubesc" da ...frumos
=  lizush, constantin, roxana	florin bratu [23.Jun.05 15:05]
lizush drag de rascitirea ta, mai putin decat de tine insa.:) nu stiu nimic despre deco/art, spre mrea mea rusine, desi am incercat a cocheta o vreme si cu arhitectura (dinspre templul lui hiram sa zicem):) constantin da. mi s/a mai spus existentialista. probabil permite interpretari diferite, eu sunt un adept al intentio operi a lui eco, cu depasirea intentiilor autorului, deci un adept al pluri/interpretarii, sa zic asa. roxana teama de sfarsit exista pe undeva, desi mi/am dorit eu sa m nasc direct zeu:) cred ca subiectivismul asumat ca atare, poate argumenta orice, mai ales in contextul in care cuvintele refuza sa isi mai asume reprezentarea. multumesc de trecerile voastre.