| = jocuri cu final prevăzut | Corneliu Traian Atanasiu [23.Jun.05 07:40] |
| Ca poezie e minunat ce spui. Trist este doar că acest gen de poezie devine un fel de persecuție de sine. Curge foarte frumos pînă la ultimele două versuri cînd își dă iremediabil în petic. Este aceeași iubire care refuză iubirea. Nu e o întîmplare, ci este ceea ce ea vrea cu îndîrjire: să simtă numai pe sub piele, în nici un caz pe pielea ei. Cum se poate iubi fără să iubești viața. Poezia este foarte bună, năravul ba. | |
| = "iubire care refuză iubirea" | Alina Livia Lazăr [23.Jun.05 11:14] |
| păi și năravul tot al nostru este :). altfel, am avea numai poezii cu aripi și aure. cred că năravurile nasc cele mai intravenoase și subcutanate poeme. vorba aceea: spune-mi ce nărav ai ca să îți spun cine ești! Prietenesc, Livia | |