| = Se putea și mai bine! | Marin Constantin Daniel [24.Jun.05 14:18] |
| Se putea și mai bine! ,,am trei brățări la glezna stângă și o săgeată adânc înșurubată-n călcâi la voi scoate pe rând ca pe-o pădure de polipi albaștri.”- personal nu-mi generează o idee clară (am tot înțeles aluzia unei iubiri trădate, poate dacă ne gândim la călcâiul lui Ahile, dar …) ,,o, glorie a războaielor, glorie a răsăritului, glorie” – ultima ,,glorie” stânjeneste discursul .,,sau vorbește șoptit” – nu se pliază pe imaginea pivniței viscerale. Eu văd un discurs fragmentat – și asta din cauza primei părti (primele 12 versuri). Acestă primă parte ar trebui revizuită, prea mult patetism. | |
| = Mie imi place | cătălina vieru [24.Jun.05 15:52] |
| Exceptand titlul si ultimele doua versuri a caror traducere nu o am, poezia este reusita. Imagini originale, puternice. Cam slabuta la sfarsitul strofei 3, cand mizezi pe ideea frumusetii dincolo de trup, pe dezbracarea de haina carnii(idee cliseica), totul mi se pare inedit. Este prima oara cand te citesc, insa am ramas placut impresionata. Mai vin pe pagina ta. Corectie: in ultima strofa: of, sanatatea, aceasta forma a decentei. Ai mancat un a. PS: Daniel, cred ca acel 'o,glorie' este un patetism ironic. Ceva de genul "glorie!glorie! glorie, pe dracu', uitati-va cum am ajuns! unde-i gloria acum?" Mie asta mi-a inspirat, cel putin. | |
| = mentiune | casandra holotescu [24.Jun.05 16:38] |
| Daniel, Catalina, va multumesc pentru trecere. Am insa cateva mentiuni de facut: intr-adevar, "glorie" este un patetism ironic, insa in cazul carnii care se desprinde fasii-fasii nu e vorba de frumusetea non-corporala, ci de frumusetea cathartica a suferintei, atribuita excesiv propriei drame de catre un eu feminin nevrotic, scindat, autodistructiv. "Vorbeste soptit", e, ce-i drept, usor nepotrivit, si se explica, fara a se scuza, numai prin viteza unui semi-"dicteu automat", il voi schimba. | |