Comentariile membrilor:

+ omologi incongruenti
Zabet Mihai
[01.Jul.05 10:30]
Suprarealism. Eteruri spatiale care sunt in raport unul fata de altul precum sunt imaginile in oglinda, astfel incat, desi au aceeasi forma, nu pot fi suprapuse in asa fel incat sa ocupe exact acelasi volum in spatiu.
Ca de obicei nu pot sa trec indiferent la rubrica pre_texte.
drag,
mihai

 =  Artistul adevărat și sincer
Marin Constantin Daniel
[01.Jul.05 17:43]
Nu mai avem nimic de pierdut în coperți de ciment ce-și spun apartamente sau case sau…Nu mai avem nimic de pierdut, pierdut fiind cel ce-și așteaptă horoscopul să-i mai povestească de tornade iscate din senin în momente de sex melancolic, nu mai avem nimic de pierdut in caroseriile dragostei manipulate dupa legile unui ,,eu nu sunt tu”.
Dacă aș fuma acum ar fi momentul cel mai bun să-mi stivesc pachetul tot auzind ,, Poetul nu-i înțelege pe cei care au pierdut totul” dar nu, Doamne, acum poetului i se citeste sentința de pe marginea gropilor comune, poetul nu mai citește în ochi, doar ascultă, primește ecourile oamenilor prin lumea lui fărâmă; la sfârșit îl las pe Thomas Mann să ne spună - pentru a câta oară? -
,,Cel ce crede că artistul creator trebuie să simtă ceea ce creează e un cârpaci. Artistul adevărat și sincer nu poate decât să râdă de această eroare naivă a cârpacilor, râde melancolic poate, dar râde.Căci ceea ce trebuie să spui nu trebuie să fie niciodată esențialul, ci numai materialul indiferent, cu ajutorul căruia compui, aproape jucându-te și cu o superioritate vădită, imaginea estetică”

 =  mai degraba proza...
Sosea Victor
[01.Jul.05 17:44]
Idee-structura interesanta... Putea la fel de bine sa fie trecuta la text personal sau proza... trairi dedublante. emotie... apasare.. suferinta...dorinta de eliberare. Frumos.

 =  cu sufletele în cutiile negre ale dragostei
Corneliu Traian Atanasiu
[01.Jul.05 14:04]
Te citesc de o vreme, cu atenție, cu satisfacție, cu unele neputințe. Nu mai știu cum au fost altele, dar ce citesc acum e fabulos. În primul rînd pentru că nu mă poticnesc, totul merge fără să pui piedică cititorului. Îl lași să se reîntoarcă asupra textului cu bucuria că va primi o nouă recompensă, că nu dezleagă rebusuri în care de-abia finalul încurcișării îi dă o dezlegare la care se uită încă gînditor.

Îmi place că nu ești de partea 'poetului', ce se dezice de concretul pătimaș și catastrofic, ci de a celui dispus sau silit să piardă totul: "nimic nu ne mai sparge vertebra între dinții ruginiți ai caroseriei".

Citesc "ne alătură umbrei lui" ca un eșec al poeziei horoscop.

 =  mulțumesc
ioana cheregi crișan
[01.Jul.05 21:21]
Mihai, ca de obicei trecerea ta mă bucură pentru că descoperi cu o mare precizie înțelesurile textelor mele. îți mulțumesc!

Marin, ai revenit și îți mulțumesc. da, poetul nu poate să plângă mai mult decât atât. îți mulțumesc pentru citatul din Thomas Mann.

Victor, mă bucură trecerea ta.poate fi și proză, cine mai știe... te mai aștept.

Corneliu, cei care pierd totul devin foarte puternici într-un plan care pentru poet are o conotație tragică de nesuportat. desigur eu nu sunt de partea poetului aici. nu îmi permit să fiu, deși uneori alunec în pielea lui atât de friabilă și îi împărtășesc rănile. îți mulțumesc și te mai aștept cu drag,
ioana.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !