| = îmbinare inedita Dalba-Hanelle | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| As putea doar sa tac si sa admir aceasta "constelație oarbă", aceste cuvinte arse într-i imagine-foc, voii două Dalba și Hanelle, ați realizat aproape fără "vreo amărâtă durere" un loc al tăcerilor, căușul palmei scriind. Mulțumesc pentru acest tablou inedit. Dalba, desprind din tot ce am trăit mai sus o sigură frază, tu acum știi că este un simplu obicei al meu de a culege o piatră prețioasă din nisipuri: "De la el m-am ales cu o dragoste ceacâră, un ochi verde și altul căprui, dar se vede numai dacă te uiți de foarte aproape și cum puțini mai privesc cuvintele-n ochi zilele astea..." Puțini mai simt cuvintele astăzi fără patos, fără invidie, fără ignoranță, fără nevoia de a le ucide sau reinventa sau... Daniela | |
| = Ela, tablou cuvinte tacere | Bianca Iulia Goean [07.Jul.05 11:01] |
| Ela, multumim, s-a vrut o proza imagistica, iar ideea aceasta a cuvintelor ma obsedeaza de mai mult timp... am vazut ca nu sunt singura ;-) Cum stii tu sa culegi ceea ce straluceste mai putin, dar de valoare numai pentru cunoscatori... Ma bucura netacerea ta, in acest tablou al cuvintelor muribunde, tacute. | |
| = cu mainile siroind de litere | Sandra Hanna Segal [07.Jul.05 17:14] |
| Ela, multzam si din partea mea ca faptas secundar insa bucuros de oferta de colaborare din partea Biancai - de care ma desparte in calendar doar o luna (ea pe 13 iulie, eu pe 13 august)- in plus fara sa fi inspirat direct randurile cu ochi ceacari, persoana mea are si ea astfel de ochi, dar se vede doar daca te uiti de-aproape si in lumina zilei (stangul e mai caprui si dreptul e mai verzui) E un text pe care as fi vrut sa il scriu eu, dar l-a scris ea, mult mai bine si cu infinit mai multa sensibilitate, de aceea i-am dedicat imaginea luptei mele cu incapatanarea cuvintelor, lupta din care am iesit de multe ori cu mainile siroind de litere. | |
| = Cuvinte... | Raluca-Ștefania Mihai [07.Jul.05 18:50] |
| Nu stiam ca lacrimile cuvintelor chiar se vad. De cele mai multe ori doar le-am simtit... suntem orbi pentru ca in fiecare clipa devenim ucigasi manjindu-ne mainile cu sangele lor... | |
| = Hanna, Raluca-Stefania, urmele | Bianca Iulia Goean [07.Jul.05 22:16] |
| Hanna, imaginea ta nu putea fi mai potrivita, poate unde intr-adevar ai simtit si tu atat de puternic incat sa-ti doresti sa scrii aceasta poveste. Din cate vezi, nimic nu e intamplator in viata. Inca o data, onorata si bucuroasa de alaturarea numelui tau aici. Raluca, se vad, si lasa si urme, macar de ne-am apleca mai des si mai curajosi asupra lor. Trag nadejde ca semnul acesta arata ca si tu le stii... there is still hope. Drag, si de cei cu semne, si de cei fara. | |