| = la pescuit de vîltori între lanuri de apă | Corneliu Traian Atanasiu [12.Jul.05 10:54] |
| Imaginea este abil integrată. Lanul e cuprins de o învolburare de rit solar. Și crengile de deasupra resimt frenezia vîntului. Și așezarea versurilor în chip de vază este plină de tîlc. Versurile sînt un potir unde germinează hohot de iulie. | |
| = potir | Bianca Iulia Goean [12.Jul.05 14:54] |
| Surprinderea nu vine dinspre soare, ci dinspre cuvantul intors in floare, s-au deschis intr-adevar sufletele potir sa primeasca pamantul, vara, iubirea, culoarea. Multumesc de semn si de intre-citire. | |
| = Din "spate" | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Într-adevar: lanul de florea soarelui pozat din spate, superbă imagine, prinsă ca într-un căuș sau ca într-un vârtej, cine mai știe, "pe deasupra peliculei subțire de vis nu mai știam încotro au pornit toți ceilalți..." | |
| = plutire înflorată | Marius Tudor [18.Apr.13 23:38] |
| "noaptea începea din spatele nostru": întunericul camerei obscure a aparatului fotografic,a ochiului,a nopții ce crește.în față soarele (portocaliu) apune,spre el privesc florile. ultimele raze catifelate, melancolia azurului se prelungește cu pelicula transparentă a visului.într-un fel, poemele noastre merg un timp împreună, pe calea ca o curgere de apă. dominic | |
| = "iarba se cerșea verde" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Un proaspăt de viață se face rotund sub pașii tăi încă nerăsuciți, iei în ochi florile-cuvinte și le învârți ca și cum lumea s-ar trezi deodată urmărind "iubirile toate din ochii alungiți de seară". "Ne iubeam" rostesc albastru fețele-suflete amețind pământul vițeii. Ne iubim în nașterile cu rost, în potirul sensurilor mereu dezvăluibile în spirale de timp. Mi-ai atins o vioară aici, unde cântul se înalță dincolo, așa încât nici eu nu mai știu acum "încotro au pornit toți ceilalți". Drag, Ela | |
| = Poemul ca o pictură de Vincent van Gogh | Magdalena Dale [10.Dec.18 14:27] |
| "Pornisem la pescuit de vâltori între lanuri de apă", între lanurile de apă viața SIMȚITÃ este ca o vâltoare în care intri cu bucuria descoperirii rostului de a exista! Când te pierzi de ceilalți și te învârți pe deasupra peliculei subțire de vis culoarea pe care o trăiești nu poate fi decât cea a florii soarelui pictate de Vincent van Gogh - galbenul auriu al trăirii intense cu fața spre albastru infinit al cerului și în spate cu noaptea! Drag, Magdalena | |
| = raspunsuri cu noaptea crescand in spate | Bianca Iulia Goean [12.Jul.05 23:00] |
| Eddie, in causul vartej al florilor intoarse dinspre noapte, se amesteca vartejele lanurilor, intr-un fel dincolo de toate acestea nu mai sunt decat doi... Dominic, m-a fascinat exact ce se intampla in spatele lor, in fata stiam deja, si uite cum m-am trezit luata pe sus, si de imagine, si de cuvant. restul este munca, trust me! ;-) Ela, trecerea ta cu semne de iarba tanjind inaltimi si culori de flori mai de soare, cu sensuri cantate, cu bucurie imi este. Magdalena, de mult ma invart sa iti spun ca atingi aat de sensibil sufletul poeziei, incat dupa comentariile tau prind zambet. Am impresia, mai ales de data aceasta, ca mi te-am facut partasa unei clipe de magic, si fiecare ne-am prins subtire pelicula proprie a visului. Cu drag sa va regasesc si aici, culori sa va fie si ziua de maine, | |
| = Urari de fericire si Ra! | carmen mihaela visalon [13.Jul.05 14:32] |
| La multi ani! | |