Comentariile membrilor:

=  "inrudite cu ingerii erau intimplatoare"	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
"cineva mi-a zidit in carne manastiri anotimpurile veneau se inchinau pios la altarul asezat intre nopti ca o delimitare a spatiului interior" Cred ca mi-a ramas ceva praf de stele cit am citit acest poem, din acre am desprins prima parte ca pentru ao lumina spre azur. Si mai cred ca aceasta echilibrare intre expresie si constructie, intre metafore si crez merita a fi citita si recitita, caci aceste inrudiri cu ingerii din al noualea cer pe stinga nu poate fi atit de intimplatoare. Mi-a placut aucm, in noapte, lectura acestui poem, desi uite tot nu ma las viselor. Ascult un cintec din partea stinga, mai sus de al noualea cumva. Drag, Ela
=  o poveste de adormit... :)))	Nuta Craciun [14.Jul.05 03:21]
multumesc Ela, esti o draguta, daca tot nu dormi asculta o poveste, de adormit copii mari: la inceput ingerii erau simpli oameni, apoi Dumnezeu pe unii i-a ridicat in rang si i-a asezat pe pereti, pedepsindu-i sa urmareasca toate gesturile semenilor lor, uitand legea divina, ei se inrudeau pe la rascruci intamplator sau nu... n-ai adormit Ela? dar viselor lor erau zmeie de hartie, si nu-si mai fracturau oasele cazand... dar in cerul al noua-lea tot nu ajungeau, zaboveau prea mult la altarele dintre nopti, aducand pomeni sufletelor lor de ingeri, care erau pedepsite sa traiasca vesnic cu povara inrudirilor pe suflet... acum du-te la culcare Ela, ca povestea mea poate continua de-aiurea, fuge si somnul si intru si la off-topic cu drag de trecerea ta innoptata Anana
=  cerul Ananei	Lory Cristea [14.Jul.05 08:44]
Poemul tau incepe ca o arie dintr-o opera de Verdi, aceeasi solemnitate o simt parcurgand incet trecerea ta prin timp pana la cerul al noua-lea, cel de pe stanga, al sufletului tau:) ,,cineva mi-a zidit in carne manastiri anotimpurile veneau se inchinau pios`` cu drag - Lory
=  Lory-Lory,	Nuta Craciun [14.Jul.05 09:14]
ti-am auzit bataia la poarta ai nimerit din prima, iti multumesc ca l-ai adus si pe Verdi:)) cerul al noua-lea fiind ultimul exista avantajul calatoriei prin toate celelalte pana ajungi sus, ma bucur ca ti-a priit calatoria... drag de tine Anana
=  cine doarme, pierde	Lucia Firefly Popescu [14.Jul.05 09:18]
asa-mi trebuie, asa patesc daca ma duc la culcare.. as fi subliniat prima parte, dar mi-a luat-o Ela inainte. Oricum, trebuie sa-ti spun ca "la altarul asezat intre nopti ca o delimitare a spatiului interior" mi-a placut in mod deosebit... Si visele tale care evadau o data cu tine, si inrudirile intamplatoare, si, desigur, ... voi bate o singura data.. :) Drag, Licurici.
=  Anana	maria balan [14.Jul.05 09:43]
frumos poemul tau, imi inspira imaginea ta intr-un spatiu de confesional, marturisindu-ti fiinta si dincolo de ea, credinta... mi-au placut atat de mult primele versuri " cineva mi-a zidit in carne manastiri anotimpurile veneau se inchinau pios la altarul asezat intre nopti " , dar si evadarile cu delfinii coapselor ademenind sfintii peretilor, precum si inrudirile tale intamplatoare cu ingerii... poate sfarsitul cam abrupt disloca ceva din armonia de pana la el. dar tu stii mai bine :) cu drag, nastia
=  evadări la înălțime	Monica Mihaela Pop [14.Jul.05 09:44]
Trebuie sa fii fericită dacă locuiești în al nouălea cer. Mă întreb cum ți-a fost călătoria până acolo. Îmi place poemul, emană o liniște specifică mănăstirilor, chiar dacă zidite în carne. Și evadările, ca orice excepție, sunt doar pentru a sublinia viața giratoriu trăită în cerul tău. Nu vreau să aleg nimic pentru evidențiere, toată poezia e pe gustul sufletului meu. Cele bune!
=  hm	florin bratu [14.Jul.05 10:26]
ai de fiecare data grija de orice cuvant, oricat de mic. frumoasa poezie, mai ales ca am gustat finalul, usor atipic pana acum la tine, daca nu ma insel. de obicei pastrai transcendentalul pe tot parcursul poemului, acum ai sacralizat cumva banalitatea prin formularea atat de cotidiana a unei locatii. frumos si restul poeziei, de o slefuire atenta si cu imagini evamescente aproape, ca de obicei la tine. placut
=  erata	serban georgescu [14.Jul.05 10:34]
Draga Anana, crede-ma ca am vrut sa-ti citesc textul, dar greseala din titlu m-a blocat: "al noualea" se scrie chiar asa, noualea, intr-un cuvant. Asta e limba romana, nu engleza, 2-th, 3-th si asa mai departe. In romana: al doilea, al treilea, al patrulea s.a.m.d. asta in cazul in care, cu acest artificiu, n-ai urmarit vreun efect artistic pe care eu nu l-am sesizat (?)
=  raspunsuri:	Nuta Craciun [14.Jul.05 13:48]
licurici si cine doarme poate calatori, si este mai castigat... spatiul dintre stele poate fi mai larg, vehicolul noptii are toate locurile libere doar pentru tine... drag drag anana nastia ma bucur mult de cuvintele tale, stiu ca esti un cititor atent si da, prima parte a fost usor de scris nu stiu parca cuvintele se-mbiau sa se-adune, iar finalul rupe putin armonia cu prima parte... dar asta e, azi noapte suna perfect... multumesc de trecerea ta, mi-ai adus un senin:)) drag anana mihaela ajung in cerul al noualea cand ma iau pe sus visele, iar fericita nu sunt din cauza caderilor libere, :)) calatoria, da este minunata... eu iti multumesc de popas si te mai astept anana florin, florin un altfel de final, fara transcedental, asta e :) ma bucur ca-ti place, cred ca esti tu un pic cam indulgent cu mine si a inceput sa-mi placa asta, ma simt minunat cand ma gasesc cuvintele tale ... mult drag anana draga serban nu spun ca am uitat limba romana de cand sunt calatoare, este de neiertat, daca as putea avea o scuza ar putea fi doar ... aceea ora tarzie din noapte :) iti multumesc pentru sesizare te mai astept si fara greseli typo anana
=  Scurt si la obiect	Dinis Adrian [14.Jul.05 15:09]
Inceputul poeziei m-a dus cu gandul la Ana lui Manole si mi-am zis: Cate lucruri bune face intertextualitatea asta. ,,acum locuiesc in cerul al noua-lea/pe stanga/bate o singura data" cam asta mi-a placut din poezie. Nu stiu daca partea stanga e inrudita cu inima sau e intamplatoare insa mie asa mi-ar sugera si astfel imaginatia mea bolnava o ia razna.
=  delfini	serban georgescu [14.Jul.05 14:16]
Am remarcat "uneori cu delfinii coapselor / ademeneam sfintii peretilor" ... ma simt ca un cal verde pe perete :) nu m-am gandit niciodata pana acum la asemanarea dintre coapsele unei femei si delfini - o imagine de o senzualitate iesita din comun in alta ordine de idei ... in antepenultimul vers a ramas tot al "noua-lea", in loc de "noualea" (Ce sa fac, asa sunt eu carcotas. Daca ne gandim insa cate feluri de obstacole intalneste comunicarea fireasca intre oameni, mi se pare esential sa-l eliminam macar pe cel legat de corectitudinea limbii... Asta a fost din putul gandirii) bucuros de cunostinta asta la vista!
=  Placuta recitire si intelegere :)	Dinis Adrian [14.Jul.05 15:30]
Rar revin, dar am recitit poezia si de data asta prima impresie m-a facut sa nu observ niste detalii- delfinii, inaltarea viselor din cauza caderilor, ingerii- toate avand o simbolistica neintamplatoare. Va las pe voi sa vedeti :) Dar tot astept raspuns la ultimele versuri :)
=  Mereu m-am intrebat,	Valeriu Cercel [14.Jul.05 16:35]
Si iata ca astazi am aflat cine-mi era vecina! Felicitari pentru versuri! La usa mea, bate de doua ori!
=  Dulce-amarui	Silvia Miler [14.Jul.05 16:56]
"visele mele evadau odata cu mine se inaltau aveau fracturi deschise din cauza caderilor libere" ............................................... "acum locuiesc in cerul al noualea pe stanga bate o singura data" Dulce-amarui acest al noualea cer, atat de bine mascata suferinta la doar cativa pasi de fericirea infinita, atata resemnare si pace interioara cand lumescul si cerescul se contopesc in stanga eului fizic... atata inversunare si ignorare a durerii... atata dorinta de libertate, de evadare...Indiferent de rani, visele vor invata pana la urma sa zboare. E ca o spovada pentru impartasanie. Mana asteptata nu va trebui sa bata... usa este in permanenta deschisa dar asta n-o stiu toti. .............................................. Am sentimentul revederii unui prieten ratacitor la ceas de taina. Multumesc, Silvia
=  am inteles bine?	Ioana Veronica Epure [14.Jul.05 18:09]
E ciudat cum ai reusit sa laturi atatea imagini care par a nu avea nici o legatura intre ele. A iesit totusi o chestie interesanta, cu o concluzie frumoasa. Ma intreb daca ai gasit cu adevart divinitatea... mie asta mi-a sugerat. Ioana
=  in cerul al noua-lea, pe stanga	Sandra Hanna Segal [14.Jul.05 20:10]
am bagat la cap adresa, sper sa nu ma dau jos la alt etaj:) altfel n-am ce comenta, ca ai scris tu mult prea bine
=  Noapte buna	carmen mihaela visalon [14.Jul.05 21:28]
Cel mai mult mi-a placut povestea cu ingeri de adormit Ela. O iau cu mine. Poate voi tamadui visele fracturate de spaima somnului. Multumiri,
=  tacere in intuneric si lumina	Adina Batîr [14.Jul.05 22:23]
e multa tacere in acest poem.. o tacere intre intuneric si lumina, un suflet de aer plimbandu-se prin timpul tacut cu amintirile in ochi...
=  Adrian Dinis	Nuta Craciun [15.Jul.05 03:31]
:)sunt convinsa ca stii care ar putea fi rolul unei poezii? important este sa ne creeze o stare, o anume stare, nu? daca se intampla asta, este posibil ca poezia sa-si fi atins scopul, daca am vibrat la o imagine, daca ne-a ramas ceva atarnat de suflet, aceea poezie traieste putin in prelungirea ochiului nostru... iar chestia cu explicarea unei parti a poeziei, nu stiu,... chiar as putea s-o fac, dar asta inseamna ca ceea ce n-am reusit sa fac in versuri, sa fac dedesupt la subsol...:)) am observat ca in mintea ta faci analogii, este suficient, nici nu trebuie sa atingi aceleasi intelesuri cu mine... dar da, partea stanga e inrudita cu inima :) ai intuit tu... iar cerul al noualea poate fi... ce poate fi Adrian? nu-ti spun varianta mea, s-ar risipi tot farmecul...:) incantata sa te cunosc, Anana
=  Serban,	Nuta Craciun [15.Jul.05 03:42]
... m-as bucura sa fi descoperit in versurile mele ceva care sa merite aducerea aminte, nu ma refer la greseala numeralului... uite mie mi-a placut expresia ta: "ma simt ca un cal verde pe perete" , chiar visez de multe ori la asta:)) si sa stii ca nu esti carcotas, eu sunt neatenta... multumesc de toate... Anana
=  Valeriu,	Nuta Craciun [15.Jul.05 03:50]
ce sa inteleg? vecina eu...? lamureste-ma cumva, multumesc de trecere, si o sa ma conformez, cand o sa auzi doua batai in usa, sa stii ca aduc cerul cu mine in Hamilton... manastirile sa le iau? parca ziceai tu candva, cava de biserici, nu? drag Anana
=  Silvia,	Nuta Craciun [15.Jul.05 04:03]
ai ghicit multe, multe...:) mana nu ar trebui sa bata ce bine ai vazut tu, da, usa nu este zavorata, dar din pacate lucrul asta nu-l cunoaste nimeni pana la tine... iar despre fericire, sincer... am inceput sa cred ca e prea lipsita de mister... incerc sa ma justific ca nu mi s-ar potrivi... multumesc mult Silvia, pentru intelerea de dincolo de cuvinte, cu drag Anana
=  Ioana,	Nuta Craciun [15.Jul.05 04:20]
poezia este chiar o alaturare de imagini prin care poti vedea sau nu... bineinteles ma bucur ca ai desprins ceva. daca am gasit divinitatea? daca Dumnezeu inseamna mai multe lucruri amestecate, atunci da Ioana, am gasit ceva...:)) Emerson spunea in poemul Brahma: "When me they fly, i am the wings!" , "Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile!" iar Heraclit: "Dumnezeu este ziua si noaptea, iarna si vara, razboiul si pacea, indestularea si foamea", iar cerul se afla in toate partile, soarele e in toate stelele..." multumesc te mai astept drag Anana
=  Sandra,	Nuta Craciun [15.Jul.05 04:32]
... stii ce mi-a ramas mie in minte citit pe pagina ta? "rubrica de sex la animale" dr. Hanelle raspunde, bineinteles printre altele... atunci mi-amm zis: doamne, ce talent cu carul, cata imaginatie! pentru ca ce am fi, fara imaginatie... ma bucur ca ai retinut adresa cerului meu, te mai astept ma bucur de trecerea ta, mult de tot drag Anana
=  Carmen,	Nuta Craciun [15.Jul.05 04:39]
ma bucur ca ti-a placut povestea de adormit Ela:) ti-o daruiesc asa cu toate imperfectiunile ei, dar daca-mi vei tamadui visele, cele de zi nu cele de noapte, iti promit un poem de adormit Carmen:)) ma bucur sa te cunosc drag Anana
=  multumesc imparateasa!	Nuta Craciun [15.Jul.05 04:57]
cate un vers razlet reusit, nu ne poate face fericiti, dar gestul acesta cu catedrala, asta da! cadoul tau pretuieste mai mult decat cerul al noualea, cu tot cu stele... recunosc ca ai reusit sa ma induiosezi atat... incat sa-mi amintesc de mine... ... si ai dreptate Adina, un om nu poate ramane singur decat daca a gasit taina fericirii, si da, m-ai imboldit spre inainte in lupta cu mine insami...:) multumesc, multumesc! cu mult drag Anana
=  părerea mea	Virgil Titarenco [15.Jul.05 05:39]
dom'le mie textul, în afară de faptul că e voit siropos, nu mi-a spus mare lucru. experiențele astea de beatitudine adolescentină undeva prin cerul al nouălea mi se par aproape ridicole. nu că eu nu aș scrie uneori despre oniric dar aici mi se pare a fi așa un fel de extaz în vîrf de par. asocierea "asezat intre nopti ca o delimitare a spatiului" mi se pare relativ nefericită, un fel de răsucire bruscă de la timp la spațiu și asta fără nici un efect artistic ci doar, așa cum spuneam, o alăturare neinspirată. ajungerea la "fanta uitată" e și ea cam out of the blue, adică nu prea înțelegi care fantă, deschisă și uitată de cine. pentru că altarul a fost așezat între nopți, senzație de construcție, soliditate, etc. sau poate nu se știe ce înseamnă cuvîntul fantă. chiar și ideea de "uitată" e confuză pentru că nu îi văd semnificația sau rolul, nici înainte și nici după. imaginea "fracturilor deschise" e destul de dureroasă aș zice eu. numai cine n-a avut nu știe, dar faptul că sînt deschise îmi sugerează mai degrabă nevindecare decît cicatrice. chestia cu înrudirile cu îngerii însă mi s-a părut cea mai aiurea. înrudirile cui? ale visurilor? ale sfinților? ale autoarei? în ultimul caz ar fi fost nevoie de "înrudirea". dar și atunci m-aș fi întrebat: înrudire? întîmplătoare? și? ce vrea să spună asta. părerea mea e că există idei și imagini interesante în text dar îi lipsește coerența și coagularea poetică. din cauza lui "bate o singură dată" am înțeles că nu e extaz ci e un fel de rezidență permanentă. nu știu, dar mi se pare puțin ciudat. sau plictisitor. în mod normal ar trebui să fim cu picioarele pe pămînt (asta e regula) și din cînd în cînd să ne mai luăm zborul (excepția). altfel e vorba de altceva.
=  Virgil,	Nuta Craciun [15.Jul.05 09:25]
imi pare rau ca nu am la dispozitie mai mult timp acum, dar poate nici nu e nevoie, ar fi aiurea sa-mi sustin textul, nu ar avea sens daca nu rezista singur...si apoi vad ca ai deja o parere, deci un simplu lucru: poezia se adreseaza imaginatiei nu ratiunii! iar cum te citesc stiu ca imaginatie ai... deci :)) asta e... nici mie nu-mi place totul aici poate data viitoare, eu te mai astept Anana
=  spre al noualea cer	Silvia Miler [15.Jul.05 09:58]
De cele mai multe ori ideea noastra de fericire este deformata... ea este la vedere, usor de atins pentru ca salasuieste in lucruri marunte... totul este sa stii sa o vezi... are si ea fracturi deschise dar in acelasi timp este alaturi de noi la evadarea prin fanta. Eu am o vorba: in orice rau este un bine si in orice bine este un rau... altfel n-am mai evolua, nu ne-am mai incapatana sa sa zburam de la sau spre al noualea cer. Cu recunoastere, Silvia
=  Draga Virgil, de gustibus...	Daniela Pall [02.Oct.05 19:06]
Nu doar pararea celor care te iubesc si te lauda conteaza ci mai ales a celor ce sunt sinceri cu tine si-n sinceritatea lor sunt cruzi, cu conditia de a nu sari parleazul. Însa Virgil nu a inteles textul pentru ca i-a lipsit un element esential, nu a cunoscut probabil unul din motivele izgonirilor unei anumite categorii de ingeri din rai, care era acela al ''inrudirii'' cu frumoasele pamantece. De aici mitul damnarii, de aici cicatricele si fracturile care nu se mai vindeca si toate relele celelalte..Textul nu e siropos deloc. Trateaza chiar o tema de o mare gravitate, aceea a antitezei dintre femeia inger si femeia demon. Femeia ca templu al duhului sfant si femeia cu coapse de delfin care ispiteste ingerii de pe pereti. Reactia partilor masculine se pare ca a fost insa determinata de ceea ce se remarca in poezia O, taina, prezenta pe site, a incapacitatii de sesiza marile taine prin lipsa unui element care ne deosebeste radical.De gustibus..., dar nu numai.
=  o rugaminte Anana	Lory Cristea [15.Jul.05 11:16]
Anana, intr-una din zilele acestea iti voi cere permisiunea sa public aceasta poezie in ziarul la care lucrez. Fac asta pentru ca nu am nici un fel de adresa de mail a ta, si sper ca vei da curs cererii mele. multumesc - Lory
=  ar trebui sa fim cu picioarele pe pamant, asta e regula (?)" V.Titarenco	Nuta Craciun [16.Jul.05 19:14]
... despre care regula vorbesti? a poeziei? ridicolele mele experiente de beatitudine "adolescentina" (nu mai sunt o adolescentina, dar...) cand eu chiar credeam ca uneori ne intalneam in oniric, extazul din varful parulul, s-ar fi vrut de fapt...o impletire de mit si imaginatie. Nu ma deranjeaza criticile cand sunt argumentate, din contra, nu ma deranjeaza ca-i spui poeziei mele "text voit siropos" ma deranjeaza putin faptul ca spui ca cea mai aiurea imagine e "chestia cu inrudirile ingerilor" , aici chiar ma deranjeaza ca nu ai inteles nimic, pentru ca daca textul meu, am spus-o si eu nu e perfect, aceasta imagine speram sa-ti solicite mai mult imaginatia. Nu uita, nu toti suntem genii Virgil, sau poate unii suntem prin chiar mediocritatea noastra, unele lucruri pot placea prin imperfectiunea lor... dar in a-mi petrece noaptile aiurea, sau pe acest site, o sa aleg intotdeauna varianta a doua, scriind cum ma pricep mai bine, luind intotdeauna in serios ceea ce fac... Stii, nu suntem uniformi, si mie imi place sa citesc poezie buna, unde sunt acum am putine carti de asta te citesc pe tine, pe S.Caloianu, D. Stanescu, A. Batir ,F.Bratu... si alte nume de referinta a site-ului, uite prin aprilie cred chiar ti-ai exprimat o altfel de parere despre textul meu de-atunci... Nu sunt o adolescenta care scrie doar dintr-o dorinta aiurea de afirmare, la mine internetul poezia, sunt singurele lucruri care ma leaga de lume... iar apropo, inca ceva ce m-a suparat: despre vise spuneai ca e prea dureroasa imaginea unei fracturi deschise, da , este voit dureroasa, stiu ce-nseamna fractura deschisa am si o scoala in sensul asta, tu stii ce-nseamna sa-ti cada visele de la inaltime ? versul meu nu are decat profunzimea unui rau nu a unei mari, dar sper sa pot invata de la cei ca tine, cu experienta si talent, si sa nu intelegi ca ma deranjeaza criticile, nu asta este... Anana
=  Daniela,	Nuta Craciun [16.Jul.05 19:51]
perfect de acord cu tine, te asigur ca sunt constienta ca unele lucruri se spun doar din amabilitate ... iar de sinceritate cine nu are nevoie? cu conditia... da , asa cum ai spus tu... sinceritatea este cel mai important lucru in viata in general nu doar in poezie, vizavi de asta descopar ca imi place sa comunic, ( desi nu cred ca am inca destula abilitate...) spun descopar pentru ca mult timp nu am facut asta, complacandu-ma intr-un fel de mutenie, sfiosenie deplasata... de asta am raspuns acum in parte fiecaruia care mi-a spus ceva, nu din grandomanie... mascata, ( scuza-ma ca simt nevoia sa spun asta acum), iti multumesc pentru ajutor, (stiam ca uneori explicatiile nu-si au rostul, cu atat mai putin in poezie). a venit la timp sa-mi aduca o farama dintr-o incredere uitata undeva prin univers... tu ai inteles inrudirile ingerilor, ideea femeii inger si a femeii demon, visele cu fracturi deschise... multumesc mult, sper sa ne mai intalnim Anana
=  draga Lory,	Nuta Craciun [16.Jul.05 20:00]
rugamintea ta ma onoreaza, sigur ca-ti dau voie, daca consideri tu ca poezia asta merita... eu iti multumesc, pe pagina mea la autobiografie este si o adresa de email, eu am incercat sa iau legatura candva cu tine, dar am facut o gresala grosolana, acum realizez ca ti-am lasat acest semn pe pagina mea nu a ta... scuza-ma cu mult drag Anana
=  Silvia,	Nuta Craciun [16.Jul.05 20:15]
"fericirea sta in lucruri marunte" Silvia, parca stiam asta de undeva din launtru meu... dar de multe ori, de cele mai multe ori, ideea noastra despre fericire este gresita... cum bine ai spus tu, iar visele... (la mine cuvantul este inca indispensabil), haide sa-ti spun mai bine ce-mi spunea nu de mult un prieten: "Nu trebuie sa crezi ca toate visele trebuie implinite, unele sint prin natura lor mai presus de implinire. Te implinesc ele pe tine pentru ca le-ai ridicat pe cerul simtirii tale." asa-i ca e genial? cu drag Anana sper sa nu intru la off-topic
=  mi-s fata din Hunedoara:)	Lory Cristea [16.Jul.05 21:36]
Anana, eu iti multumesc, si poezia ta va apare saptamana viitoare:), adresa de mail nu merge, imi da failure delivery, si pe messenger n-am reusit sa te prind, probabil nu-l ai activat. Poezia a placut colegilor mei, mai ales ca Anana e fatuca de-a noastra din Hunedoara:) drag - Lory
=  anotimpurile veneau se inchinau pios	Corneliu Traian Atanasiu [02.Oct.05 19:06]
Șerban a rămas malițios cînd s-a văzut cal verde pe perete, pe mine imaginea ispititoare a coapselor delfinate m-a suit pe pereți în chip de val verde. Fire mai păgînă, am rămas cu gîndul la mînăstirile zidite în carne. Gustul meu e unul de navetist, n-aș rămîne nici picurat cu ceară-n al nouălea cer.
=  Corneliu,	Nuta Craciun [17.Jul.05 16:53]
...sa te asterni val verde la picioarele viselor ce-mi poarta lumea la inaltime, sa calatoresti navetist prin cerul ce-si lasa stele in oasele mele, sa uluiesti manastirile zidite in carne de femeie, cu caldura ce-ti canta prin brate... si tot ti-ar ramane 1001 de nopti de poveste... " ignora-mi euforia, intelege doar ca iti multumesc pentru cuvinte Nuta