| = am fost când ești | Florian Silisteanu [28.Jul.05 00:26] |
| Nia cred că ar fi cumva să postezi pe aici continuare din prima săptămînă care a fost....când a fost? Am intrat în salon..(cam târziu ce-i drept) și așa cu ochii inimii mele am capturat frânturi dintr-o viață. Când o să mă fac mare și o să ajung genial am să încerc cu studenții mei scene de film Sper ca până atunci să nu orbesc de tot ca să pot osebi timpul de TIMP | |
| = :) | Monica Mihaela Pop [28.Jul.05 08:57] |
Cabinetul acesta e deschis pentru toată lumea? Că și eu ... Cu drag! | |
| = Schimbi vorba? | Dana Stanescu [28.Jul.05 09:35] |
| Si eu sunt tare curioasa unde duce povestea. Mi-am rezervat un loc la sectia de agitati (normal). Ai niste pasaje foarte frumoase ascunse in dialog. Acum astept episodul III | |
| = flash | serban georgescu [28.Jul.05 15:48] |
| Nia, faptul ca nu delimitezi dialogurile face textul foarte greu de citit. Mai ales ca e foarte lung. Se dilueaza totul. Ca intr-o panza de lacrimi. Sau tocmai asta e senzatia pe care vrei s-o creezi? | |
| + orizontul si dragostea, de cele mai multe ori incompatibile | Costin Tănăsescu [29.Jul.05 00:32] |
| sunt atatea de comentat in jurul acestui text, text imbracat cu haina minunata a epicului. n-am aflat cine sunt personajele secundare, ele fiind incluse in naratiune pentru a da impresia de real, de "relatare din ospiciu". Nichita nu foloseste linia de dialog fiindca insusi dialogul este o "lupta", o riposta venita din partea fiecaruia. In felul acesta cel care citeste se simte "partas", traieste secventa ca si cand el ar fi el si ea ar fi ea.Dialogul este un schimb de focuri dulce-ametitor, ce-i drept. Marturisesc ca asta m-a atras cel mai mult din text fiindca acolo(in dialogul dintre ea si el) exista acuitate, nostalgie, tandrete, dragoste sincera, gelozie si putina filozofie chiar... dar ce nu exista in defintiv? Nichita are curaj sa-i spuna lui, medicului, ca uneori are vise, fapt care ma face sa cred ca ea este intradevar bolnava, ea sincer isi justifica internarea acolo, intr-un spital unde pacientii nu mai simt, sunt anesteziati, pacientii se mira ca au vise, cum este posibil asa ceva...? Mai surprind alt aspect, acela ca ploaia ii este un aliat de nadejde:"Plec! Mai stai puțin. Plouă." ; "Plec! Nu acum. Plouă.". Misterul care exista in acest text este un deliciu. Mi-am imaginta-o pe Nichita in fata unui mare ecran unde se deruleaza acest film dar fara sonor, ea explicandu-ne absolut tot ce se intampla. Inchei aici desi cu siguranta as putea sa vorbesc mult mai mult despre acest text care m-a fascinat. Astept cu nerabdare continuarea. Cu prietenie, | |
| = raspunsuri | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| Sile, pusai 1 si 2 ca sa vezi si tu, na:) in salon nu intra atata timp cat sunt eu. nu te sfatuiesc:) stii cum reactionez. multam Trandafiras, e deschis pentru cei inchisi si inchis pentru cei deschisi. pricepe:) tu nu... nu nu si nu multam:) dana, e o poveste... si nu e. realul se imbina pe alocuri cu gandurile ravasite ale pacientei. o poveste cu talc, as spune eu, poate exagerez. vedem noi. vine si urmarea, vine:) serban, ti s-a intamplat sa plangi vreodata atat de mult si mult timp dupa sa suspini fara sa vrei? cam asa e cu textul asta. multam costin, prima ta stea pentru mine. onorata:) un comentariu pe cinste:) multam | |
| = Spitalul amorului (2) | Corneliu Traian Atanasiu [03.Aug.05 20:46] |
| Fișă de observație. Protocolul amănunțit al orelor, zilelor. Înregistrări și suprapuneri: "De două ori s-a derulat banda, unde ai fost, de unde ești, încotro, întrebări cu semne gramaticale, mici, de dragoste, cu iz de dragoste, de boare caldă la coborâtul din pat, un pat rezemat de două trupuri, înlănțuite, lume de rutină, decor." Nebunie fără șanse, compromisă/periclitată de luciditate. Agravată, cu complicații de luciditate. | |