| = adrian | Vlad Catalin [28.Jul.05 15:19] |
| O sa incep cu ce mi-a placut foarte mult: Atât de-adânc din noduri mă încheg, că rătăcit, pe propria mea scară, ard gânduri încercând să înțeleg cât a rămas din mine în afară și cât în golul dat să mă dezleg... Frumoasa poezie ai reusit. Citind-o imi vine in minte trecerea timpului, cat a mai ramas din el. Excelent. Era sa uit. Pan mi-a daruit o carte de-a ta - te felicit pentru reusita si-ti multumesc. Amelii te-a recitat joia trecuta la Eliad. La recitire, st | |
| = "Vreme trece..." | Adrian Erbiceanu [28.Jul.05 19:53] |
| Catalin, "Vreme trece, vreme vine", asa spunea Eminescu. Noi, cei mai de pe urma, incercam sa prindem, asa cum ne pricepem, aceasta trecere. Cate o data reusim, cate o data, nu. Ma bucur sa vad ca ai gasit, in poezia de fata, ceva care sa-ti placa. In acelasi timp, tin sa-ti multumesc pentru informatiile aditionale. Imi amintesc cu placere de lansarea cartii mele, Divina Tragedie, care a avut loc la Casa Eliad. Pastrez, inca, in memorie, chipurile celor care au contribuit la reusita acelei seri de exceptie. Ii multumesc si lui Pan pentru ajutorul dat in raspandirea volumului anterior. Sa citesti cartea cu placere! | |
| = Nu privi-n desertaciune | Dinis Adrian [02.Oct.05 19:06] |
| De remarcat o poezie care respecta atat forma cat si profunzimea mesajului ce-l transmite. Inceputul poeziei consta in reintregirea unui univers aflat in descompunere si viata ca oglinda. Urmarea e eminesciana- de la desertaciunea desertaciunii, reluata original aici si nu prin traditionala desertaciune a valurilor, pana in finalul sonetului care prezinta o stare meditativa. Aceasta este o profunda contemplatie a sinelui, a timpului ramas, s.a.m.d. Este de fapt un alter ego care incearca sa isi inteleaga sinele si semenii sai. Versul final ,,De-așa a fost a fi, i-a câta oară? " are o predispunere mai mult decat starnitoare prin inversiune si prezenta verbelor ,, a fost" , ,,a fi". Acest ultim vers imi da senzatia sobra a vietii ca teatru. Citit si placut. Recunosc ca m-a atras titlul care imi parea oarecum ciudat. Acum parerea mi s-a schimbat. ,,Nu privi-n desertaciune/De e lumea teatru, fie/Tu te-nchipuie minune/Fie drama, comedie,/Fie comedie, drama". | |
| = poezie 100% | Lory Cristea [28.Jul.05 22:40] |
| Oh...oameni buni!...pentru voi eu nu pot sa plec de pe acest site, d-le Adrian Erbiceanu, ce sa comentez, biata de mine?...un regal de poezie aflat aici, in pagina dvs?...nu ma simt in stare, decat sa admir si sa invat. cu pretuire - Lory | |
| = Am avut noroc | Adrian Erbiceanu [29.Jul.05 02:24] |
| Adrian, De data asta am avut noroc. Am schimbat la timp titlul poeziei (la origine s-a intitulat "Atat de adanc") si, fara voie, te-am castigat ca cititor. Treaba buna! Interesanta interventia ta. O retin. Cu multumiri, | |
| = Cine o sa te lase? | Adrian Erbiceanu [29.Jul.05 02:38] |
| Lory, Ocupat, cu o gramada de lucruri pe cap, fac ce fac si mai intru , din cand in cand, pe site. Mai las cate o urma, mai pun cate un mic comentariu si... ma duc acolo unde ma cere slujba. Dar, de cate ori intru si iti vad numele, ma opresc si citesc ceea ce scrii. Si mi se descreteste fruntea. Cine o sa te lase sa pleci de pe site? Nu conta pe mine! Cu aceeasi pretuire - Adrian | |