| = voila: semn, semnal, simbol... | Zabet Mihai [21.Aug.05 01:55] |
| las farul în urmă valuri se rostogolesc urme de spumă albă pe nisip glezne stropite lumina aurie a amiezii se pierde spre orizont o pânză albă-n depărtare dune de nisip desiș-ntunecat de pini prin fața mea aleargă jucării pe rotile pui de sitari pacificul pare că adăpostește o fărâmă de iubire-n mijlocul zilei trăiesc în aer liber cu blugii rupți de soare la apus ascult valurile și văd vase înnegrite de fum înconjurat de culori de singurătate e firesc să fiu nostalgic soarele-și schimbă forma în ocean iluzie datorată nisipului alb și a lagunei luminoase... | |
| = juninca Io | Corneliu Traian Atanasiu [21.Aug.05 11:11] |
| Încîntat. Frumoasă alegorie. Uite, te scarpin între coarnele ochioase. Deci nu biet pîrîu pămîntean, ci potop divin? Deci nu El s-a pogorît s-o cunoască pre dînsa, ci seceta ei l-a precipitat cascadă, piscină (oarecum) erotică ca să-și răsfețe coarnele? | |
| + si eu vreau | Dana Stanescu [21.Aug.05 15:30] |
| ...sa mi se caute in coarne. Ceri tu , ceri asta dar nu stiu daca acela va primi reactia asteptata :). Imi place poezia asta cu tine intre doua lumi, ale apelor, strict delimitate. Cand serioasa, cand jucausa, cand transpusa in visul tau, cand 'ghemuita in mijloc cu barbia pe genunchi si ochii inchisi'. Strofele 4 si 5 mi-au placut cel mai mult datorita dialogului. Scrii tare dezinvolt... Nu mai bat campii, spun doar ca am fost invidioasa pe coarnele de martian motiv pentru care iti dau o steluta. poate facem schimb :) | |
| = Dana, Mihai, Corneliu | ioana barac grigore [24.Aug.05 12:45] |
| in lipsa pastorului turma cornuta se boteaza cu ploaie. chiar si oita ratacita are ritualuri. fericirea in ud poate fi cuprinsul unei anume fericiri. in rest povesti omenesti facem schimbul | |