| = un comentariu mult prea personal | carmen mihaela visalon [23.Aug.05 20:31] |
| ALLANA, "pipăind cu ochii orbi fotografii cu caprioare împăiate mâine reîncepe plimbarea cu nevăzutul de mână" Nu stiu daca-asemenea tie- sunt un fan "al tuturor alinelor manole" si nici al parcurilor cu gust rosu-adolescent.:-) Stiu ca, pe Alina Manole am mai "citit-o si mi-a placut", pe pagina ta ajung prima data, si nu-mi pare rau. Simt adierea magie-verte, a intoarcerii intr-un timp de la inceput de secol. "tu etais comme moi/une folie effrayante", trebuie sa fi rostit pe bulevardul Pardon, sau in Gradina Bonjour, o domisoara atunci cand il intalnea pe Dan Barbilian, intr-un oras unde, as fi putut sa-mi petrec tineretea, daca timpul ar fi avut bunatate. Stii ce este ciudat? M-ai facut sa traiesc nostalgia unui timp pe care nu l-am regretat niciodata. Te mai citesc, poate devin fan:) "părul meu dispare sub picătura de ploaie ce cade pe imaginea din lac/e timpul să-mi iau reflecția din apă și s-o duc la oglindă cu un rest de promenadă" | |
| = Nostalgii | Alina T. (Manole) [24.Aug.05 11:03] |
| Ei, si eu care ma gandeam sa schimb textul de prezentare! :) Multumesc de aprecieri draga Carmen. Ma bucura ca starea receptata de tine e cea pe care am trait-o la randul meu scriind poema, cu nostalgia pentru timpuri care in ceea ce ma priveste sunt in parte imaginate, in parte componente nealterate ale Inlauntrului meu. Ne mai citim! | |