| = . | alexandru moga [11.Jun.09 20:14] |
| formidabil! formidabil versul "sunt piatra aruncată în cer de cuvintele tale cu inimă albă și sfântă" apoi tacere si contemplare concentrand un dramatism al mesajului impresionant remarc: "deschidea făgașe transparente ca palatele de cleștar" "cuvintele și vertebrele mele s-au ondulat" "fac amor peste pielea mea tăbăcită" superb! felicitari! | |
| = . | nica mădălina [11.Jun.09 23:24] |
| am intrat datorita titlului, sacre coeur fiindu-mi la suflet. am dat insa de repetarea stanjenitoare a afirmatiei "sunt piatra". abia in penultima strofa se intrezarea posibilitatea initierii unei povesti, a unui discurs din care sa ramana ceva idee si ceva imagine. si strofa a doua mi-a parut puternica, fara insa ultimul vers. atat as pastra de aici. | |
| = re sacre coeur | carmen nicoara [18.Jun.09 23:16] |
| alexandru multumesc de aprecieri; e un dramatism in tacerea pietrei intr-adevar madalina repetitia pietrelor avea rolul de a creiona o succesiune care sa duca cu gandul la strazile de la SacreCoeur cu piatra pavata; unde exista acea succesiune piatra dupa piatra; nu m-am gandit ca deranjeaza am sa incerc sa reformulez cu mai multa detasare multumesc de critica constructiva | |