| = nu și nu | Anghel Pop [18.Jun.09 11:26] |
| "Luați o coală de hîrție și scrieți trei zile consecutiv fără falsități și fără ipocrizie tot ce vă trece prin cap" Și matale ai aplicat asta? Ai scris pe "hîrție" tot, și a ieșit taman eseul de față? Îmi aduce aminte de șmecherii care îți vând prin poștă o metodă de îmbogățire rapidă, cerându-ți o sumă infimă: "fă și tu la fel ca mine!" | |
| = Text de Ludwig Börne | miron stefan [18.Jun.09 22:12] |
| Textul e de Ludwig Börne, eu doar am încercat să-l traduc. | |
| = cică patria gândirii este inima | Alberto M. Popesco [19.Jun.09 12:11] |
| adică emoția, sentimentele, lacrimile. vai, și creierul ce mai este? ladă de gunoi? șobolani morți de foame? textul de față e de o platitudine sâcâitoare garnisit cu apă plată. Redau un pasaj care este semnificativ pentru categoria bălărie: ”Cel care își ascultă inima, în loc să asculte hărmălaia de la piață, și cine are curajul să răspîndească învățătura pe care o are de la inimă este tot timpul original. Sinceritatea este sursa oricărei genialități și oamenii ar fi mai ingenioși dacă ar fi mai morali.” Deci, liniște, inima gândește în mijlocul pieții și trebuie să o ascultăm cum învață să se scrie sincer, ca-n manele adică. E penibilă chestia asta cu scrieți fără ipocrizie și cu sinceritate maximă. Eu zic că un asemenea ”eseu” este despre cum să nu se scrie. amical | |
| = aaaa | Alberto M. Popesco [15.Aug.09 16:54] |
| acum văd că scrierea a fost produsă în 1823, acum devine clar, în aceea epocă se scria mult mai diferit, dar problema e că suntem în 2009, și ”sinceritatea și inima” sunt folosite de mult timp, oricum mi se pare că acest eseu poate sta la recomandate ca o mașină de epocă pe care o admiri pe stradă și costă 200 de mii de euro dar nu o folosește nimeni, o inutilitate de colecție, cam așa ceva | |
| = ... | Ioana Geacăr [19.Jun.09 15:13] |
| Am ales acest eseu pentru că are și astăzi ceva de oferit. Doar unora, nu și altora. Ca Alberto. Ințeleg că nu-ți place, e ok, Alberto. Probabil că la fel de anoste ți se vor părea și "Scrisorile către un tânăr scriitor" ale lui Llosa. Aici ești ca la tv, nu-ți place mergi mai departe, pe alt canal. Metoda asta, de exemplu: "Luați o coală de hîrtie și scrieți trei zile consecutiv fără falsități și fără ipocrizie tot ce vă trece prin cap."--se folosește și astăzi, iar rezultatele sunt de cele mai multe ori remarcabile(cum azi are altă valoare timpul, putem să înlocuim 3 zile cu 3 ore). | |
| = culmea că la reco nu suntem ca la tv, suntem în 2009, nu în 1823 | Alberto M. Popesco [19.Jun.09 15:22] |
| ar fi fost super să fie literatura ca un canal tv, dar așa ceva e imposibil, practic s-a recomandat un text de Ludwig Borne din 1823, mi se pare cel puțin hilar dacă nu chiar mortal :))))))))) și apropo, sfaturile acestui esesit german de a scrie din inimă și a scrie cu inima mi se pare copilărești și manelistice, de jurnal adolescentin | |
| = . | nica mădălina [19.Jun.09 15:30] |
| macar ca exemplu al faptului ca schela culturala nu se opreste la ultimele cateva zeci de ani si tot e in regula ca un text vechi sa fie scos la vedere pentru cei interesati de lecturi si altfel decat schizoid post-moderne. si ma refer la contextul cultural prost-modernist in care ne balacim in 2009. | |
| = revin | nica mădălina [19.Jun.09 15:33] |
| pentru claritate: sa traduci e o munca de apreciat, sa alegi ce sa traduci nu tine de cererea publicului prea captiv intr-un prezent care poate fi si gaunos. cultural vorbind. si in genere, evident. personal stiu ca m-am ales cu ceva din lectura acestui text. macar cu farmecul expozitivului simplu si angajat. chiar daca vechi, deloc vetust. | |
| = Aroganța omului modern | Anton Vasile [19.Jun.09 23:02] |
| Dacă traducătorul nu e trădător ( se știe că orice traducător e trădător), atunci a afirma despre un eseist al veacului al XIX-lea că e penibil și manelist , doar pentru că recomandă ca scriitorul să scrie cu inima, adică cu sufletul ( ”Cel care își ascultă inima, în loc să asculte hărmălaia de la piață, și cine are curajul să răspîndească învățătura pe care o are de la inimă este tot timpul original. Sinceritatea este sursa oricărei genialități și oamenii ar fi mai ingenioși dacă ar fi mai morali.” ), mi se pare o aroganță de care numai omul nou , adică modern sau post-modern și-o asumă orbește. Legătura dintre inimă și creier e ca legătura dintre bărbat și femeie. Cum legătura bărbat - femeie procreează, la fel legătura inimă-creier creează. Socrate spunea că el la nimic nu se pricepe mai bine decât la dragoste. Și Socrate a fost primul raționalist al lumii. Există o logică a iubirii , spune Dalai-Lama . Și eu cred că această ,,logică a iubirii’’ generează înțelepciunea și implicit creativitatea. A spune despre un eseist al veacului al XIX-lea că ar fi penibil și manelist, e la fel cum ai spune despre Platon că e penibil și manelist privit de pe culmea aroganței filosofiei veacului al XXI-lea. Într-un interviu pe TVR Cultural, Andrei Cornea a fost întrebat ce carte ar recomanda cititorilor; el a propus un autor al veacului al XIX-lea , anume pe Fustel de Coulanges care a scris Cetatea antică. Nu cred că trebuie să fim atât de refractari la propunerile unor gânditori trecuți, dacă nu vrem să fim noi înșine penibili. | |
| = .... | Ioana Geacăr [19.Jun.09 23:30] |
| Corect: "Scrisori către un tînăr romancier", de Mario Vargas Llosa. Îmi cer scuze pentru grabă. | |
| = adevarat | Mihalcea Maria [22.Jun.09 23:38] |
| Ce poate fi mai elegant decât naturalețea și sinceritatea unui suflet? Penibili si maneliști sunt cei care se forțează să găsească într-o cutie de plastic naturalețea, cei care se leagă de un balastru al aparențelor, al falselor emoții, sunt penibili cei care se află în emfază, cei care se află în contradictoriu cu ceea ce este pur și neatins. În secolul 21 se vede clar că fake-urile îți iau ochii. | |
| = caterinca nejustificata sub un text care trebuie citit. Felicitari traducatorulu | Radu Herinean [15.Aug.09 16:58] |
| Vad ca exista cativa nemultumiti sub aceasta recomandare, pe care si eu o consider foarte buna. Explicatia e simpla, cel putin pentru Alberto. Dupa ce s-a facut de bafta spunand ca e o porcarie a aflat ca e un clasic. Ce putea sa mai faca? Sa recunoasca greseala si sa isi faca mea culpa? Nuuu. Mai bine o tine tot inainte cu "vai ce text prost" dar acum explicatia e ca e vechi si expirat. Sa fim seriosi! | |