| = îmi place, da' e cu auch!.. | gena gurau [23.Jun.09 23:07] |
| impersonalul ăsta...atât de moale, precum o cârpă. de păpușă. chiar refuz - doar dintr-o scăpare irațională, evident - să accept ca alternativă sforile ce mânuiesc păpușile astea. tare acută senzația "pe caldarâm ochi de mărgele rămași după luptele de ieri" | |
| = gena | Anca Zubascu [23.Jun.09 23:25] |
| gena mă bucur că îți place. e, într-adevăr cu auch cum zici tu. este doar un flash, o trecere în revistă a lumii așa cum am simțit-o la un moment dat, din prisma unui trecător printr-un război civil al neputincioșilor. AZ ps: Mulțumesc, mă bucur să te am din nou aici | |
| = Anca | Nache Mamier Angela [23.Jun.09 23:41] |
| ultima strofa este cea mai reusita(ultimele doua versuri remarcabile) imaginea cu margelele cam fortata absurditatea existentei,luciditatea extrema pot da asemenea "flashuri" suprarealiste când asteptarea unor evenimente esentiale ,extazul de a Fi par inaccesibile | |
| = angela | gena gurau [24.Jun.09 00:08] |
| "imaginea cu margelele cam fortata" (Nache Mamier Angela) îți mai aduci aminte de pânda și bucuria pe care le aveam când urmăream ochii păpușilor, mișcîndu-le haotic, răsturnîndu-le...doar..doar..vor clipi, NE vor face cu ochiul, nouă și numai nouă?! ceva mai târziu ne durea inflexibilitatea acelor ochi_mărgele și mult mai târziu înțelegeam.. da' de trecut, n-aș zice că ne trece senzația stranie a revelației cu pricina.. | |
| = Doamna Mamier, Gena | Anca Zubascu [24.Jun.09 07:42] |
| Doamna Mamier, trecerea mă bucură nespus. Mulțumesc de semn și de opinie. Deocamdată țin la ochii aceia de mărgele dar o să mă gândesc la ceea ce mi-ați spus. Gena, mulțumesc pentru revenire. :) | |
| = ... | Ioana Geacăr [24.Jun.09 17:01] |
| Ai construit un scenariu bun, poate mai ar avea nevoie de ceva tensiune. În timp o să mai revii pe text. Detaliul cu mărgele îmi place, am impresia că ai mai schimbat ceva de când ai postat textul, văzusem niște alte legături...Finalul parcă suplinește absența tensiunii, e dur (și memorabil!)"fiecăruia îi va fi desenat pe față un zâmbet gratis cu un cui ruginit" (sugestie mică- mică: aș muta "gratis" lângă "desenat") | |
| = Ioana Geacăr | Anca Zubascu [24.Jun.09 18:16] |
| Într-adevăr, nu prea e tensiune în text. E mai mult o constatare pasivă, încerc doar să redau o atmosferă. Asta speram și eu, ca finalul să suplinească tensiunea. Textul nu a fost schimbat, e așa cum l-am postat inițial. Dar o să mă gândesc la acest text și dacă îmi vine vreo idee constructivă o să o aplic. Mulțumesc mult. AZ | |
| = comentariu | iscru adrian [24.Jun.09 19:17] |
| ...ultimele versuri foarte sugestive. Cu stimă Yona | |
| = Yona | Anca Zubascu [24.Jun.09 19:24] |
| bine ai venit pe pagina mea. mulțumesc de semn... | |
| = ce nebunie...de text!... | ioana matei [24.Jun.09 20:31] |
| ca latul unui zambet prefacut!...daca iti vine sa plangi... sa plangi...dar n-o sa uiti puterea zambetului...ea e forta de-a merge mai departe...nu plansul ci amintirea zambetului (vietii) ne face sa mergem, inevitabil, mai departe...si nici macar nu recunoastem asta...ganditi-va cata forta are omul in a uita durerera!...si aceasta uitare nu e nimic altceva decat o fata a bucuriei...de-a trai!... | |
| = ioana matei | Anca Zubascu [24.Jun.09 20:54] |
| m bucur că ai lăsat un mic semn aici, m-a impresionat, e un minipoem în sine așa cum îți stă ție bine(te citesc des). mulțumesc | |
| = "un zambet gratis " | Ela Covaci [25.Jun.09 06:04] |
| Remarc si eu ultimele versuri, sunt foarte reusite. mi-au lasat o impresie ciudata care ma va urmari intreaga zi :-) sa ne citim cu bine! Ela | |
| = ela covaci | Anca Zubascu [25.Jun.09 09:51] |
| Mulțumesc de trecere și de semn. AZ | |
| + finete | medeea iancu [25.Jun.09 21:19] |
| mie-mi place starea asta de teroare, asa zisa teroare pe care o intuiesti dupa perdele. o imagine cliseu pe care ai schimbat-o printr-un element ( cenariu simplu ) dar de efect: papusile. si strofa a doua ( ce-a ramas dupa lupta ) e o imagine puternica care anunta ceva, ma duce cu gandul la toba de tinichea, numai ca aici conflictul e mai evident. ce e cel mai ok e faptul ca acest deznodamant vine cu o incarcatura care se acumuleaza cu fiecare privire. finalul in schimb, ultimele doua versuri, de fapt alce gratis imi rupe firul/ filmul, ma face sa cred ca e un soi de neglijenta alegerea imaginii/ cuvantului fata de atentia pe care ai acordat-o pana aici. | |
| = Medeea Iancu | Anca Zubascu [25.Jun.09 21:25] |
| Mulțumesc pentru aprecierea generoasă și mă bucur sincer că ți-a plăcut. Nu prea revin eu pe text să fac schimbări decât rar-rar dar promit că "bag la cap" tot ceea ce mi se spune, toate sugestiile și încerc, în texte ulterioare, să lucrez acolo unde este de lucrat. Deocamdată scrisul este o activitate de suflet, pe care o fac în mod spontan și de aceea tehnica îmi cam lipsește. AZ | |
| = Chiar simpatica | ana joita [25.Jun.09 22:16] |
| Nu obișnuiesc să comentez dar poezia e chiar simpatică.După ce am citit-o mi-a venit un zâmbet pe buze..deși tematica e trista, tenta ironică îi dă o culoare mai veselă..în opinia mea.Așa am perceput poemul | |
| = ana joita | Anca Zubascu [25.Jun.09 22:20] |
| Fiecare are felul său de a filtra mesajul și de a trăi prin lectură. Mă ucur că ai trecut pe aici și ai lăsat un smn. Te mai aștept. AZ | |
| = mi-a plăcut | Mihalcea Maria [25.Jun.09 23:24] |
| a doua strofă zic eu este una memorialistică, inițiază o imagine surprinzător de clară. pur și simplu îți deschide inima. "un zâmbet gratis cu un cui ruginit" -- cu aceste 2 versuri cred că ai putea să închei orice armistițiu. o poezie realistică, chiar naturală, însetată de atitudinea ostilă și emfatică a omenirii. felicitările mele. | |
| = Felicitari. | Iustina Daniela Cucu [27.Jun.09 13:39] |
| Comentariu pe care mi l-a sugerat copilul meu(12 ani):"imi pare rau ca nu am scris eu acest poem". Si fara gluma, e f.bine scris si ascutit ca un varf de creion. | |
| = victimizarea necombatanților | Cătălin Bîrzanu [28.Jun.09 15:14] |
| Imagini remarcabile a zilei de după cotidianul perpetuu, o scenă din războiul existențial care se repetă oriunde și oricând. Imaginea ochilor de mărgele pe caldarâm, frumoasă și profundă, sugerând frustrarea anterioară a unei fetițe pe care nici măcar păpușa ei nu o mai înțelege. Zâmbetul gratis scrijelit cu un cui ruginit pe mulțimea necombatatantă atent uniformizată mă duce cu gândul la victimizarea maternității și inocenței în contextul globalizării. Un tablou obiectiv pe care l-am subiectivizat prin filtrul propriului meu analizor. Mi-a făcut plăcere! | |
| = răspunsuri | Anca Zubascu [28.Jun.09 18:16] |
| Mulțumesc tuturor de trecere și de semnele generoase. Unii sunteți pentru prima dată aici sau lăsați un semn pentru prima dată, lucru care mă bucură nespus. Vă mai aștept. AZ | |