| = reverenta | paparuz adrian [23.Jun.09 13:50] |
| ma inclin cu respect in fata talentului urias ,de netagaduit,si cu oarecare rusine recunosc ca la finalul acestei desavarsite povestiri,cateva lacrimi mi s-au scurs pe obraji ,si asta poate pentru ca port cateva bucatele in mine din sufletul lui Darius...Multe felicitari si multe alte succese literare! | |
| = am urmarit... | Jack Spiner [23.Jun.09 13:40] |
| ... cu rabdare fiecare episod, pornind de la ideea ca acest text descrie povestea marii iubiri dintre doi oameni. nu asteptam un final fericit - dimpotriva, dar sunt de parere ca sunt prea multe complicatii in povestire care o face sa semene... da - cu o telenovela. si nici nu pot spune daca iubire era sentimentul pe care Fabiola il simtitea pentru Darius - daca da, atunci era una meschina, egoista, si nu suficient de puternica, asa cum lasa impresia prima parte a povestirii. de aceea, vreau doar sa spun ca prima parte mi-a placut mai mult. asta-i parerea mea ca simplu cititor. Pe de alta parte, lasand deoparte subiectul textului, admit ca e scris cu priceperea unui fauritor al cuvintelor frumoase, potrivite acolo unde trebuie. | |
| = Adrian, în fiecare dintre noi... | Emil Iliescu [23.Jun.09 16:26] |
| Adrian, în fiecare dintre noi se regăsește o părticică din Darius, în mai mică sau mai mare măsură...Bucuros că ai rezonat astfel la acest text! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Jack. știu ... | Emil Iliescu [23.Jun.09 16:42] |
| Jack, știu că ești un cititor și critic consecvent al textelor mele. Întotdeauna am fost de părerea că fiecare om percepe altfel, fie datorită vârstei, fie unei structuri personale diferite, momentele supreme ce ne compun viața. Da, scriind acest text m-am temut și eu să nu fiu comparat cu un creator de telenovele, dar uneori viața nu este altceva decât o telenovelă, oricât am vrea noi să-i acordăm titlul de opera magna. Sigur, între Darius și Fabiola povestea de iubire a fost una adevărată doar atunci când amândoi erau inocenți, puri, nepuși în fața furcilor caudine ale vieții. Până la acest punct iubirea lor a fost curată. Dar să știi de la un om care a trecut prin viață că există persoane (și nu sunt personaje inventate de mine) care deși poartă în suflet o iubire mare, subjugă totul dorinței de face o carieră. Așa cum a procedat și Fabiola. Poate de aceea viața a răsplătit-o cum nu se poate mai dureros. Ceea ce am vrut eu să decurgă din acest text a fost tocmai diferența dintre modul ei de a privi iubirea și modul în care a păstrat povestea lor de iubire în sufletul său Darius. De aceea, am și conchis că poate nu a existat nicicând un foișor cu vise în curtea aceea părăsită. Singurul foișor cu vise a fost în ființa lui. Mulțumesc pentru intervenția ta constructivă și pentru răbdare. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = buretele adevărului... | Maria-Gabriela Dobrescu [24.Jun.09 00:28] |
| Domnule Emil, iată-ne la sfârșit. V-am mai spus că prin felul în care l-ați construit pe Darius ați făcut din el personajul meu preferat. Mă bucură finalul. Am citit și partea a XII-a. Cu prietenie, Maria | |
| = sublim, m-a impresionat foarte mult | olimp nefertiti [24.Jun.09 11:12] |
| Nu pot sa nu plang citind pentru a nu stiu cata oara acest final, imi plac finalurile fericite,nu am putut face nici un comentariu si abea acum pot cand Darius realizeaza ca nu ar fi putut exista nimic fara el, ca a iubit o singura data in viata , o singura femeie, nu am inteles niciodata de ca Fabiola a ales cariera in locul dragostei, desi Darius ar fi fost idealul perfect pentru ea, nu a fost convinsa de sentimentele lui Darius, greu de spus, cert este ca Fabiola a strans in sufletul ei o mare dragoste, coplesitoare dragoste pentru el, imi pare rau de finalul trist ca a murit, aveti un talent deosebit in a zugravii sentimentele personajelor carora le dati viata, nu am mai trait un asemenea moment frumos de cand am citit Maitrey de Mircea Eliade. | |
| = Maria, îți mulțumesc... | Emil Iliescu [24.Jun.09 21:05] |
| Maria, îți mulțumesc pentru că ai fost alături de personajele mele dragi și te mai aștept! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Olimp, vezi tu... | Emil Iliescu [24.Jun.09 21:18] |
| Olimp, vezi tu, ție ți-a lăsat acest text un sentiment adânc în suflet. Altora li s-a părut a fi o telenovelă. Umberto Ecco, un mare estetician, definea "operă deschisă" orice scriere, care poate avea valențe diferite în funcție de cititor. Mulțumesc pentru cuvintele și trăirea ta alături de Darius și Fabiola! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = ... | Silvia Bitere [30.Jun.09 12:51] |
| Emil, amintirile, foișorul, tu, totul se află sub puterea minții noastre. Suntem mici generatori de trăiri, de tot ce suntem, o poveste lăsată de Dumnzeu într-o formă de nedefinit. Ce dulce este misterul și ce bine că trăim. Silvia. | |
| = Silvia, dacă reușim... | Emil Iliescu [30.Jun.09 13:40] |
| Silvia, dacă reușim să oferim mici clipe de viață, înseamnă că scrisul nostru respiră odată cu noi și cu cei care ne citesc. Îți mulțumesc mult! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Da! | Atropa Belladona [28.Jul.09 12:50] |
| Cu mare placere am citit toate acele fragmente care mi-au lipsit si, ce pot sa spun, decat ca talentul tau, Emile, este de necontestat! O povestire exceptionala si un final pe masura! Felicitari, Maestre! Pentru totdeauna, fan io | |
| = Carmen, trecerea ta... | Emil Iliescu [28.Jul.09 20:39] |
| Carmen, trecerea ta, din perspectiva de om al scrisului și reprezentată a gingășiei feminine, aprecierile măgulitoare, îmi dau speranța că mai există suflete care nu consideră o astfel de poveste de dragoste o simplă telenovelă... Cu prietenie, Emil Iliescu | |