| = . | alexandru moga [30.Jun.09 09:37] |
| micul print :) e incorporat in poem un poem narativ si limpede; intensitate inspirata a rostirii, aparte, epuizant asemeni unei spovedanii placut mult | |
| + mi-a placut mult | Leonard Ancuta [30.Jun.09 11:56] |
| partea cu umbra din care rupeai ca dintr-un pom inalt, si faptul ca ea crestea la loc. si imaginea de final cu piatra in pericol de a fi macinata de pustiu e buna, dar parca ar fi trebuit cumva scrisa altfel, asa parca taie din efect. adica as scoate optativul de acolo. in ansamblu, un poem despre singuratate, eterogen ca piatra despre care e vorba. cu toate ca se locuieste intr-o piatra, universul este deschis si ploua. ploua cu o candoare aproape copilareasca. de remarcat simplitatea limbajului si modul subtil de creare a starii si emotiei. acesta este plusul cel mare al tecstului. | |
| = totuși i-am dat pietrei un nume... | Nuta Craciun [30.Jun.09 12:44] |
| inchiderea in piatra, locuierea pietrei pe dinauntru, ar putea fi o alta forma de a te refugia, de a-ti ascunde fragilitatea, sensibilitatea, de atrocitatea unui real impulsiv si iminent, o rafinata viziune de meditatie, foarte discret sugerat finalul ! ganduri bune anana | |
| = identitate... | ioana matei [30.Jun.09 13:34] |
| văd aici un poem despre nevoia locuirii de sine...prin cuvânt...ioana vorbește... | |
| = în așteptarea unui tren | Ioan-Mircea Popovici [30.Jun.09 13:34] |
| locuiam într-o piatră de câte ori ploua piatra cânta ușor murmuram deodată cu ea ca într-un zumzet și mă bucuram că nu aude nimeni treceam cântecul meu în lumea pietrelor și era bine într-un târziu i-am dat un nume am simțit nevoia s-o strig o strigam numai noaptea când era în pericol când ea visa un deșert și nu puteam s-o las acolo într-o noapte am visat eu deșertul din visul pietrei și-n mijlocul deșertului o gară fără linii lume multă în așteptarea unui tren | |
| = ... | dorin cozan [30.Jun.09 15:42] |
| ioana,mie imi place cum scrii. insa, de data aceasta zic pas | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [01.Jul.09 07:34] |
de la a locui într-o piatră la a locui cu o piatră textul tău mi-a amintit de "piatra-ca animal de companie", știam că în America cineva vinde pietre de companie, sunt mai ușor de întreținut decât un câine sau pisoi, îi dai nume, o speli, o poți certa, o poți lua liniștit în concediu:):), era în jur de 50$ una, plus că nu cere prea multă afecțiune, este o terapie interesantă. aș renunța la expresiile: mușcam ca dintr-un măr, ar fi măcinat-o pustiul, sunt destul de perimate. mcm | |
| = felicitări! | Mihalcea Maria [03.Jul.09 00:57] |
| nici nu știu cum să mă adresez, așa că o spun direct. îmi place că mai sunt oameni pe lume, așa ca dvs, care fac abstracție de ceilalți și aplică în scris gandurile lor cu o maximă simplitate, subtilitate și evident naturalețe. o persoană care nu s-ar fi simțit ruptă de "răutatea asta din lume" nu ar fi putut scrie ceva care "alunecă" atât de bine. cred că textul este unul romantic, "lumea pietrelor" reprezintă o lume ne-nțeleasă, dar ați rămas acolo, cu riscul de a nu fi găsită de nimeni, dar nu era un risc, mai degrabă o dorință. probabil... melancolie, iubire, teamă, dar și fericire. v-aș fi dat un plus, însă nu am cum. | |
| = mi-a placut tare mult | Cristina Rusu [05.Jul.09 12:50] |
| imi plac pietrele am avut o colectie cand eram mica. scrii frumos. esti sensibila. imi place ce gasesc in pagina ta. bia | |
| = in inima pietrei | Anni- Lorei Mainka [07.Jul.09 17:40] |
| dar are un nume? curios - de ani de zile ma intorc la versul tau, de ani de zile, se zbate o boare de frica de adinc o cadere libera parca | |
| = i. | ioana negoescu [08.Jul.09 00:16] |
| Dragii mei, vă mulțumesc mult pentru răbdarea de a va opri asupra unei pietre. Nu ati aruncat cu ea in mine...:) și asta mă bucură. Vă mai aștept cu drag, i. | |
| = Frumos. | emilia gunea [10.Feb.10 20:08] |
| Interesanta idee . Piatra mi se pare atat expresia autoizolarii cat si a trainiciei sentimentelor. frumos. | |