| = Daniel | Liviu-Ioan Muresan [09.Jul.09 20:01] |
| faină poezia. Imagini redate simplu însă cu mare încărcătură, te trimit la locul faptei. E o vizuală mai mult decît reușită. LIM. | |
| + caii albi nechează sub grajd când plânge femeia | Maria Prochipiuc [09.Jul.09 23:42] |
| Poetul și prozatorul își unește imaginația dând libertate cuvântului să se exprime liber dar cu anumite subtilități: se întind / leii desertului pe cabina de GAZ , încât ai impresia că nu-i ajung cuvintele să se exprime: femeia se usucă între geamuri și tace / oftând. Cititorul simte instantaneu nedumerirea: duduie câmpul se termină / unde mergem întreabă șoferul . Poetul știe ce vrea de la cititorii săi, fiori: când plânge femeia / caii albi nechează sub grajd; poezia nu poate fi despărțită de originalitatea poetului, are disponibilitate spre diverse stiluri, căpătând o individualitate a stilului. Poemul e subtil ironic: mânzul din spate râde fix are zăbală de muște / verzi ca porumbul // de la copiii ploii la ciulini muribunzi / crapă-n silozuri belșugul / vopselei de frunze. Poezia determină o receptare a ineditului: satul se strânge în urmă – înainte zice bătrânul / era drumul întins / acum sunt palate goale din margine / în margine, dar mai ales a capacității ei de invenție, de fapt actul creator e un act de profundă intimitate nu numai cu interiorul poetului, dar în mod deosebit cu cel al cititorului. | |
| = tarziu si cinic, iertare | Daniel Bratu [30.Jul.09 10:51] |
| multumesc, Maria, Liviu Ioan, am incercat imagini suprapuse, despre sat, asa cum il mai tin minte si asa cum il vad, peste/printre vers - si cinism, si melancolie iertare pentru raspunsul tarziu, multumesc iar | |