| = constatare timidă: încă există oameni-oameni! | Mariana Rogoz Stratulat [17.Jul.09 10:21] |
Poema este un portret grotesc al omului de azi realizat dintr-o aglomerare de elemente materiale [arsenalul specific noii specii ("omul șoselelor")]: "mercedes", "bâta ascunsă în torpedo", "aurul(ui) sub formă de lingou" și morale [a "noul(ui) personaj(care) nu e tocmai nou"]: "gâtul plecat doar la greutatea aurului", "dă din coate și se așază în față", "grosimea obrazului se măsoară în centimetri". Și pentru toate acestea există o "scară a valorilor" cu "un gust amărui". Finalul, reluare a ideii din titlu, este o timidă constatare (dar și o speranță ascunsă) "că încă se trăiește". În întregul său, poemul este nemulțumire, frustrare, neputință, durere în fața decăderii umane. Păcat că textul nu a fost remarcat și încununat cu steluțe. Le merită atât pentru mesaj, cât și pentru maniera în care acesta a fost transmis cititorilor. Aș sugera folosirea formelor "șosea" în loc de "șoșea" și "se așază" pentru "se așează". De asemenea scrierea cu "â" din "a". | |
| = Mare mulțimire | Liviu-Ioan Muresan [17.Jul.09 14:08] |
| doamnă Maria Rogoz Stratulat, comentariul dumneavoastră e binevenit. Am corectat acele greșeli de tastare. În ce privește scrierea cu â este opțiunea mea. Prefer simplificarea limbii, nu complicarea acesteia în ce privește scrierea. Vă mai aștept cu asemenea mesaje constructive. LIM. | |
| = er | Liviu-Ioan Muresan [17.Jul.09 16:25] |
| Mariana, scuze. | |