| = Notă de lectură | George Pașa [25.Jul.09 18:38] |
| O singură observație aș avea: chiuturile de la nunți, după cum știți sunt foarte vechi. E-adevărat, între chiuitură și urlet animalic este o diferență. Oricum, scoateți foarte bine în evidență niște aspecte îngrijorătoare ale societății actuale: sărăcirea limbajului, reducerea conversațiilor la niște stereotipuri îngrozitoare. Dacă puterea cuvântului a scăzut, intervine, în schimb, violența, manifestată atât prin limbaj, cât și prin gesturi sau chiar fapte reprobabile. Să sperăm că lumea își va găsi echilibrul, sistemul social refăcându-și echilibrul pierdut. Este un eseu bun, dar puțin incomplet, în opinia mea. Cred, totuși, că mai aveți în vedere și alte eseuri pe aceeași temă. | |
| = Încuviințez | Teofil Stanciu [27.Jul.09 06:33] |
| Da, știu despre chiuiturile de la nunțile țărănești. Le-am și auzit. Dar acelea făceau parte din ritual, însoțeau orațiile sau cântecele de voie bună. Erau, de cele mai multe ori, niște mesaje adresate comunității și rostite în cinstea mirilor (a cuscrilor sau a nașilor). La nunta la care am asistat, nu era cazul. Din mai multe motive. Într-adevăr, tematica mă preocuă atât sub aspectul pauperizării limbajului cât și sub cel al manifestării publice intensificate a violenței. Dumneavoastră vă exprimați speranța (pe care îmi doresc să o împărtășesc) că sistemul social își va recăpăta echilibrul. Mă întreb însă care sunt coordonatele acestui echilibru. Nu știu sufiecientă sociologie (sau antropologie) ca să înțeleg dacă acest echilibru se stabilește în funcție de niște repere exterioare sau dacă e vorba de un fel de punere de acord „democratică” vizavi de diminuarea exceselor. Fiindcă, dacă ține de repere, mă tem că stăm destul de prost. | |
| + Între pauperizarea limbajului și echilibrul social | Cristina Andrei [18.Aug.09 14:49] |
| Nici eu nu cred că sistemul se va reașeza, de la sine, într-un echilibru (pe care, cred eu, niciodată nu l-a avut). Ba dimpotrivă, la cum stau lucrurile, se pare că balanța va atârna tot mai mult, cu timpul, în favoarea răului. Mă rog, ceea ce credem noi că este rău. Noi, cei care mai gândim un pic. Pauperizarea limbajului vine și din pauperizarea GÂNDIRII, și din promovarea agresivă a "adormirii" creierilor, a superficialității... Că e de vină societatea, sistemul, presa, familia sau școala sau toate la un loc, sau numai individul, ce mai contează? Nimeni nu face nimic, se aruncă vina de colo-colo, ca o minge de tenis... În fine, e mult de spus în această privință. Ce observ la acest text este abordarea serioasă, limbajul adecvat, evidențierea legăturilor intrinseci între limbaj, gândire și comportamentul social, organizarea corespunzătoare a discursului, tema - de extremă actualitate, să zic așa - care ar putea fi reluată, dezvoltată pe multiple planuri... Mie mi se pare că textul și-a făcut datoria. Nu mai trebuia lungit. Eventual, subiectul poate fi reluat în alte texte, căci este un subiect bogat. Dar aspectul pe care autorul și-a propus să-l evidențieze aici a fost evidențiat. Felicitări, mi-a plăcut, mai aștept alte texte de același tip. Numai bine, | |