| = 50% | Alberto M. Popesco [28.Jul.09 10:16] |
| personal, privind detașat cronica, aș acorda o notă bună modului de prezentare, pe care l-aș asocia cu un raport întocmit de un ”slujbaș” compentent. dar, în același timp, mă deranjează imobilitatea discursului, faptul că nu te duce în piesa propriu-zis, te lasă cumva pe la porțile stadionului ca pe un suporter înrăit și culmea echipa lui câștiga, mulțimea e în delir, dincolo de porțile închise e un spectacol grandios iar el e nefericitul care a întârziat la festin. cam așa ceva văd eu, cronica e din exterior, nu din interior, totuși merită apreciată, este incitantă, chiar te face să spui ”e chiar interesant, o să-mi cumpăr și eu un bilet!” destul de amical | |
| = . | nica mădălina [28.Jul.09 12:33] |
| critica, si nu cronica, nu inseamna sa povestesti piesa. ci sa punctrezi de maniera personala ce conideri, la fel de personal, ca merita punctat, si in raport de niste criterii estetice adecvate genului de obiect criticat. si etimologic, critica inseamna a trasa distinctii, granite. pentru a sti despre ce este vorba, mai ales cand textul e unul clasic si notoriu, cel mai bine e sa se duca fiecare la teatru si sa vada. asta daca nua citit cumva moliere deja. ce vreau asta este, cel ce citeste eseurile mele sa dea fuga la teatru si sa isi faca impresii proprii. nu consider deci necesara povestirea intrigii. aceea ar fi o rezumare. or, nu despre rezumat este cazul aici. multumesc de oprire. | |
| = am spus eu rezumat? | Alberto M. Popesco [28.Jul.09 14:05] |
| nicidecum, dar e bine de reținut că trebuia să te apropii mai mult de piesa în sine, de personaje, de jocul lor. tu ai baleiat pe lângă, ești tangențială. ai spus 2 cuvinte de vocea lui Gheorghe și pe urmă ai marșat pe diferența dintre modern și clasic dar la modul ”s-ar putea să vorbesc despre piesă, dar nu se știe niciodată care e scopul meu, cronica asta se poate potrivi oricărui produs teatral marca sec XXI, nu-i așa că sunt bună în ceea ce fac?!” la fel de amical | |
| = . | nica mădălina [28.Jul.09 14:07] |
| alberto popescu, aici nu e descriptiv. e analitic. cand vom fi inteles distinctia, vom fi primit si sugestiile. bag seama ca nu ati citit acest eseu, de fapt. mai vorbim dupa. cand va fi limpede ca el se refera la ceea ce, fiindca l-am scris, stiu ca se refera. zile frumoase pana atunci. | |
| = da | Anghel Pop [28.Jul.09 15:48] |
| Mă întreb dacă Alberto a citit "Avarul". Aș paria că nu. :) "actorul este un artist de rang secund, întrucât nu creează din nimic un ceva, ci doar interpretează. " Există și teoria inversă: în receptarea unei opere (teatru, muzică simfonică, etc) există o creație și două re-creări: compozitorul, interpreții, auditoriul, toți la fel de importanți. Dacă lanțul se rupe într-un punct, receptarea nu mai e posibilă. Mie-mi place teoria asta, pentru că insistă asupra rolului dinamic al publicului, care e implicat în procesul de re-creare a operei, re-creare nu pur mimetic-reproductivă, ci potențatoare, inovativă. Avarii lui Moliere sau Ștefănescu-Delavrancea mi se par îngroșați, ridiculizați, și cumva exteriori umanității, normalității. Lumea îi percepe ca tipuri, se simte detașată, poate râde în voie. E facil să râzi de ceea ce simți că nu te atinge. Or, avarii cei mai periculoși nu sunt cei care strâng nimicuri de pe drum (am întâlnit un funcționar de bancă francez prosper care făcea asta), ci acei aparent normali, dar a căror obsesie discretă distruge viața celor din preajmă. Sau avariția neconștientizată din noi înșine. Poate fi mascată de o "inofensivă" meschinărie. Asta e o temă de explorat. Un articol frumos, bine scris, o delectare pentru lectură. | |
| = ... | nica mădălina [28.Jul.09 16:15] |
| anghel, despre harpagon putem vorbi si eventual scrie inca pe cat s-a vorbit, respectiv scris. ce am apreciat in piesa a fost credibilitatea lui ilie gheorghe, ironia mai degraba decat umorul cu care l-a adus pe personaj pe scena. si stilul regizoral, scenografic, actoricesc, de aducere in imediatitate a unui clasic, fara sa il sufoce sau exacerbeze. asta am incercat sa exprim aici. mereu am evitat sa intru pe textul pus in scena, am si precizat asta, din nevoia de a pastra eseul in granitele unei scrieri care nu critica textul, ci aduce impresii depre un spectacol la care am asistat si care a pornit de la text. cat despre relatia actor-personaj, teoriile sunt multe. am ales referinta respectiva pentru ca mi-era foarte proaspata in minte. tocmai il citeam pe autorul la care m-am referit. multumesc de oprire. | |
| = . | alexandru moga [29.Jul.09 09:43] |
| poza e neclara si ma agita pozele neclare daca sunt neclare din cauza ca cel care a facut poza a fost neatent nu ma supara daca sunt neclare voit dar o poza neclara voit arata cu totul si cu totul altfel ma mai agita aici ceva si anume titlul suna aiurea zgarie branza in vremea lui zgarie nori nu stiu puteai sa gasesti ceva mai inspirat in rest sunt foarte multumit de cronica :) cronica nu ma agita | |
| = . | nica mădălina [29.Jul.09 09:45] |
| poza e de pe net si e singura pe care am gasit-o doar cu personajul harpagon. titlul e voit cu z-uri si inspirat la nivel de sens, adica avarul in timpuri moderne. multumesc de trecere. e bine daca nu agita la nivel de continut, daca doar transmite. | |