| = lumea-cimitir | alexandru moga [07.Aug.09 11:30] |
| una din caracteristicile definitori ale universului iuliei este un abis al descompunerii e un spatiu spart mereu de o realitate cruda as putea zice fara sa gresesc prea mult ca vorbim de o continuare a neorealismului italian de la sfarsitul anilor '50 angoasanta nu e structura textului ci spatiul inchis care sufoca cititorul prin lipsa reperelor prin lipsa sperantei proza iuliei e un loc fara miza cu evidente rapeluri baroce si cu o constructie proiectata din interior fara reverii picturale fara onirism. | |
| = a nu se mai continua asa... | Lesenciuc Teodor [07.Aug.09 11:39] |
| nu-s impresionat e genul de text "de mine, pentru mine". nu prea lasi cititorului nici o sfoara de care sa se agate si, in schimb, il ametesti cu tot felul de experimente care de care mai ciudate. ieri, cand am inceput sa citesc textul tau, a trebuit sa vad cine esti si am aruncat o privire pe biografia ta. mi-a placut ce ai scris acolo si aveam asteptari mari azi cand am revenit. sper din tot sufletul ca poti mai mult. te rog sa nu pui la suflet parerea mea, e vorba de text, nu de tine. pe tine te respect pentru sinceritate. Cu prietenie, L.T. | |
| + Lumea în care trăim... | Emil Iliescu [07.Aug.09 16:58] |
| Lumea în care trăim este uneori dură. Cu ea însăși, și apoi cu noi. Nina este unul din caracterele ce îmbracă haina suferinței, ori de câte ori se privește în oglindă. O leagă fire dureroase de un trecut tăinuit, ascuns în pliurile inimii. Suferința ei nu este compusă din sunete, ci doar din gesturi. De aici și umbrele ce compun peisajul de care se înconjoară eroina ta. Eroină care te-a implicat afectiv! De multe ori experiența scrisului izvorâște din însăși realitatea imediată a autorului! De cele mai multe ori autorul trăiește, suferă, speră, printre rândurile pe care le așterne. Un text promițător, Iulia, un text scris cu o cunoaștere a vieții surprinzătoare pentru cineva de vârsta ta. Amănuntele ce întunecă spațiul domestic al Ninei, pornind de la sfâșietoarea culoare a holurilor, tăcutele uși, ce ascund în spatele lor trupuri în agonie, ca niște sicrie, umila descriere a camerei în care torturant încearcă să alunece spre experiența cataleptică, totul vine dintr-o stăpânire perfectă a armelor cuvântului și imaginii. Destinul tragic al Ninei constă tocmai în faptul că ea, cea care duce oamenilor veștile-poveștile, nu va primi nicicând vestea care să-i lumineze sufletul. Rememorând matricea unui timp când era fericită alături de Mihnea, Nina ne va dezvălui treptat cât de îngustă este calea de la fericire la tristețe. Am încredere în profunzimea textului ce va urma și îl aștept. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = re | cordeanu iulia [07.Aug.09 18:26] |
| alexandru ce sa spun? incerc cum spui tu, sa redau cumva trairi privite din interior, fara speranta? nu stiu, ptr ca mereu incerc sa las si speranta pe foaie dar se pare ca ar trebui sa fiu mai generoasa:) teodor iti respect parerea, se poate mereu mai mult, asa cred poate cu alta ocazie vei fi multumit:) domnului Emil sa mai amintesc faptul ca sunteti primul care mi/a comentat un text? fapt ce m/a incurajat sa postez in continuare:) sunt tare bucuroasa pentru steluta, sper ca intreaga poveste sa merite altceva nu stiu ce as mai putea spune multumesc:) si celorlalti de asemeni | |
| = imi amintesc... | Jack Spiner [10.Aug.09 10:22] |
| ... faptul ca ti-am reprosat odata (la primul sau al doilea text postat pe site) ca nu acorzi suficienta atentie detaliilor. constat acum ca mana a devenit sigura iar stilul s-a perfectionat. cuvintele alcatuiesc fraze de o esenta veritabila, acestea contribuind la formarea unui text foarte bun. spor in continuare la scris. | |
| = re Jack | cordeanu iulia [10.Aug.09 20:56] |
| ti/am zis eu atunci ca ma pierd in amanunte nu m/ai crezut:)) oricum aveai dreptate atunci, desi m/am revoltat eu inutil ca voiam sa fie detaliat dar poate nu reuseam sa transmit ma bucur ca ti/a placut:) si multumesc ptr lectura si semn | |
| + Vieti paralele | Sorin Teodoriu [11.Aug.09 21:53] |
| Actiune care merge pe doua planuri paralele, pe care Iulia le prinde bine si le contureaza cu atentie. Iti sugereaza ideea mortii Ninei, apar experiente explicate detaliat, lumina galbena pana la stralucire atunci cand plamanii cer aer. Scriitura e curata, clara, mesajul este lasat dinadins in suspans pentru o cale noua de intors. Moartea Ninei poate fi inselatoare, ca si experientele ei. Lipsa aerului aduce naluciri, despre ele au povestit multi scriitori si nalucirile se transforma repede in vise ori acceseaza o viata paralela: Nina-Nina. Nu mi se pare bine ales al doilea nume: Gina pentru ca este prea aproape de Nina. Ai descris prea putin a doua actiune si cititorul mereu vrea mai mult. Apoi va urma-ul acela putea fi inlocuit cu trei puncte de suspensie. Pana vedem continuarea, felicitari! | |
| = re Sorin | cordeanu iulia [12.Aug.09 08:14] |
sper ca dupa ce voi posta continuarea vei gasi echilibru intre cele doua planuri si va fi si mai clar ce am incercat eu sa construiesc multumesc mult ptr steluta si ptr lectura:) | |
| + exercitii de disparitie | dorin cozan [12.Aug.09 17:49] |
| textul e bun, insa, perfectibil. sunt unele expresii cu care nu ma impac deloc, cum de altfel nici cu primul paragraf. nu si are rostul, fie el si in calitate de captatio benevolantie. apreciez insa mereu cand cineva scrie despre realitatea imediata, pt ca e mai dificila transarea ei fara sentimentalisme si transpunerea adecvata in universul literar. asa ca iti urez (nu multa inspiratie) curaj, marinerule! | |
| = re Dorin | cordeanu iulia [12.Aug.09 21:29] |
| pai da, despre curaj e vorba:))) poate ca ai dreptate cu primul paragraf, poate e prea explicit, ar trebui scos, nu stiu ce sa spun decat ca imi doresc sa reusesc sa iasa bine intreaga poveste, sa merite stelutele primite multumesc mult:) | |