| = Un subiect fierbinte, despre care se pot spune multe | Vali Slavu [17.Aug.09 23:04] |
| Despre drepturile copilului se învață la orele de educație civică, încă din ciclul primar. Vreau să spun că ei, teoretic își cunosc drepturile încă de mici. Ai prezentat problema raportând situația actuală la modul tradiționalist în care ai fost crescut și în care ți-ai crescut și ți-ai educat copiii. Te întrebi cum rămâne cu drepturile părintelui. La fel ca și cu drepturile dascălului. Cel puțin, ca părinte trebuie să te adaptezi caracterului propriului copil. La școală ai zeci de copii proveniți din familii diferite, cu caractere diferite, cu sau fără cei șapte (șase) ani de-acasă. Să nu mai spun că acești copii au la rândul lor părinți, iar munca cu părinții e mai dificilă decât cea cu elevii. Trebuie mult tact, trebuie să te simtă de partea lor. Ca dascăl trebuie să îi înțeleg, să mă adaptez, să zâmbesc chiar dacă poate nu-mi arde să o fac. Chiar îmi vine să râd când mă gândesc cu ce bătăi era « condimentată » educația pe vremea când eram elevă. La un cerc pedagogic am aflat că la o întrunire la nivel internațional pe teme de educație, s-a pus problema dacă... bătaia ar fi ruptă din Rai. Singurii care au răspuns afirmativ, au fost reprezentanții popoarelor latine. Poate avem noi moștenire de la strămoși un temperament vulcanic. E drept că s-au impus niște norme care se opun tradiționalismului în ceea ce privește educația copiilor. Dacă vom încerca să ne adaptăm, ca părinți și ca dascăli, copiilor noștri le va fi ușor, când vor fi părinți la rândul lor, să aibă o altă viziune asupra educației. Să nu uităm cât de mult e marcat un adult de propria copilărie și cât de mult contează exemplul primit în familie și în școală. typo : cincia « plozii » sună urât Cu prietenie, Vali Slavu | |
| = Despre adevărații dascăli…numai de bine | ion pascal vlad [18.Aug.09 06:00] |
| Nu cred că sunt un unicat din ginta latină prin felul cum am fost educat și mi-am educat copiii. S-ar putea ca această personalizare să diminueze importanța textului. Singura “plesneală” de care m-am “bucurat” în viața mea de elev a fost o mângâiere, ce-i drept repetată de câteva ori, cu arcușul peste ceafă de la “proful” (așa se spune acum, nu?) de muzică. M-am străduit eu cât am putut, dar ureche muzicală tot nu mi-am format. Așa că tovarășul profesor m-a lăsat în plata Domnului. Deci, este cam greu să mă convingă cineva că “educația de tip tradiționalist din România” înseamnă doar bătaie. Chiar sunteți de acord cu toate ideile din Convenție?? Cât despre dascăli, nu prea știu ce să spun. Este o profesie dificilă, mai ales în vremurile astea. De multe ori profesori au probleme mai mari cu părinții, decât cu elevii. Cunosc niște cazuri Mă gândesc că harul, talentul, pregătirea și educația profesională, răbdarea și dăruirea, atunci când le are, îl pot ajuta pe dascăl să-și ducă la bun sfârșit misiunea. Apropo, cum poate fi tratat un elev care-i dă picioare în fund unui profesor, care-i dă cu catalogul în cap unei profesoare, elevi care fac sex în clasă, și alte manifestări teribiliste sau…tribale? Cu duhul blândeții? Hm! Repet, sunt împotriva violenței, dar ceva trebuie făcut. Explicarea cauzelor generatoare de asemenea manifestări nu face obiectul acestui material. Mulțumesc pentru observații. Am corectat. Mulțumesc mult și pentru răbdare și timpul acordat. Cu prietenie…reciprocă I.P.V. | |
| = Re- Despre adevărații dascăli… numai de bine | Vali Slavu [18.Aug.09 07:25] |
| Stimate domnule Ion Pascal Vlad, În primul rând se cuvine să îndrept ceva. Aseară, când am scris comentariul, chiar nu m-am gândit că nu se cade să mă adresez la persoana a doua, singular. Am considerat că e un mod de adresare mai prietenos, nu mi-am pus întrebarea ce vârstă aveți. Obișnuită cu acest mod mai relaxant de a comunica pe site, cu bucuria de a mă adresa unui concitadin, am scris comentariul fără să mă gândesc că vă supăr. Revenind la tema discuției, să vă răspund. Nu sunt de acord cu toate schimbările. Știu că se împrumută de dincolo practici care la noi sunt mai greu de pus în aplicare. Dar cale de întoarcere nu există, de aceea încercam să subliniez că e important să ne adaptăm vremurilor. Aveți dreptate, profesia de dascăl e grea, dar aș adăuga că aceea de părinte e mai grea și nu se învață la școală. Ești autodidact. Contează exemplul propriilor părinți. Se mediatizeză tot mai multe cazuri de copii care își lovesc sau, incredibil, își ucid părinții. Vedem dascăli umiliți de propriii elevi. E adevărat ce spuneți, dar trebuie să recunoașteți că același elev recalcitrant va da picioare în fund numai anumitor profesori, va face sex doar în orele anumitor profesori. Copiii ne simt slăbiciunile și acționează ca atare. Consider că dacă voi ajunge să primesc cataloage în cap și șuturi în fund, va trebui să îmi pun un mare semn de întrebare dacă locul meu mai este sau nu la catedră. Cu respect (cu prietenia am dat-o-n bară), Vali Slavu | |
| = re-revenire | ion pascal vlad [18.Aug.09 14:48] |
Acum chiar m-am supărat. Glumesc, desigur… Nici nu știți cât de bine mă simt când cineva mi se adresează la persoana… cum ați spus dumneavoastră…parcă aș da timpul înapoi. Cei mai buni prieteni ai mei sunt mult mai tineri decât mine. Aș fi recunoscător dacă nu îndreptați nimic în privința asta. Mă simt mult mai bine în “compania ” prieteniei. Respectul – după mine – e puțin rece, prietenia e caldă și constructivă. Da, trebuie să ne adaptăm vremurilor și, vrând-nevrând, ne vom adapta. Trebuie avut însă în vedere (cred eu) ce tăiem și ce adăugăm. Nu tot ce-i vechi este și rău. Cu prietenie și…numai bine! I.P.V. | |