| = e bun, dar mai taie din balast | Alina Manole [22.Aug.09 13:07] |
| Nu inteleg de ce trebuie sa afle toata lumea ca te-ai imbatat crita si alte porcarii pe care le-ai mai facut. tatăl nostru care ai fost în ceruri astăzi nu am nimic să-ți spun golul din mine e și el un fel de cer nu-mi cer iertare nu-mi pare rău te știu atît de aproape eu la un balcon tu la altul dimineața e o crispare oamenii aprind focuri se încălzesc apoi pleacă păsările sparg oul din coajă iese lumina gălbuie îmi vine să torc pe asfalt ca o pisică să caut in tomberoanele zilei nu mai pot doamne zilele curvele foamea intră în mine ca un tren mîinile mele amorțesc odată cu înserarea cerul tau e gol, Doamne Ce rost are sa umpli degeaba monitorul cu lucruri care nu intereseaza nu pe Cel de Sus, ci pe noi, muritorii de rand. Asa scris (am adaugat ceva la final), mi se pare un poem foarte reusit, genial pe alocuri. Mi-as da si steluta :)). Mai departe, n-am mai intrat in amanunte. Astept sa descarci balastul. | |
| = alma | emilian valeriu pal [22.Aug.09 13:13] |
| Ai inteles gresit. Faza cu tatal nostru e faza cu tatal meu si al fratelui care s-a facut crita, a stat de trei ori la dezalcoolizare. Era in ceruri, adica niste franciscani si-au facut mila de el si l-au luat la o ferma. I-au dat o camera, dar a intrat in sevraj a dat foc patului si si-a spart capul cu o sticla. Nu e vorba in nici un caz despre mine. E un simplu jurnal, care cuprinde trei momente diferite: al tatalui, al mamei si al fiului. | |
| = poemul de azi | ioana negoescu [22.Aug.09 15:55] |
| textul este remarcabil, ca un parfum greu ce se lasă și rămâne în mine pentru mult timp. am selectat aici 3 fragmente de poem care îmi vor rămâne: "o să ne povestim unul altuia ai să rîzi cînd îți voi spune că mi-am promis să nu îmbătrînesc niciodată într-un fel așa și e mai plîng la cîte un film cînd zîmbesc lumea spune că sînt un prunc așa arată oamenii care nu au nimic de pierdut uneori să mă tragi de mînecă mă las dus de val și nu mai știu dacă vorbesc doar ca să mă răzbun pentru tăcerea din uter ori pur și simplu mi-e dor de oameni" "să stai chiorchine în pîntecul mamei să-ți pui o mie de întrebări cît vei trăi pe cine-ai să pierzi de ce ziua urmează nopții cînd e atît de mult de trăit nouă nu ne e frică de moarte nouă ne e frică pentru că nu vom avea timp să trăim tot să iubim tot să fim tot nouă nu e e frică de moarte nouă ne e frică dar nu avem timp" "o să trag o linie și nici n-o să-mi pese ce fel de linie niciodată n-am fost bun la desen la școală desenam oameni cu mîini prea lungi ori cu trupuri prea scurte totdeauna puțin incompleți o să mă așez pe linia aia " asta e esența, cred. | |
| = Emilian, | Dely Cristian Marian [22.Aug.09 16:40] |
| vad multa traire frumusete si forta poetica in aceasta personala aspect care l-am observat si in alte scrieri citite in paginile tale fapt pentru care imi doresc sa citesc mai mult din ce ai scris si evident din ce vei scrie bine-nteles e o chestiune de gust iar mie-mi place stilul tau cu siguranta se pot contura cateva poezii frumoase din acest text insa s-ar pierde din intreg si probabil nu e ceea ce-si doreste autorul cu placerea lecturii si prietenie, Cristian | |
| = chiar trebuia? | Alina Manole [22.Aug.09 21:20] |
| Chiar trebuia sa il faci de rusine pe taica-tau pe internet? Zi-i Dumnezeu sa-l ierte, asta a fost soarta lui. Despre text, daca vei continua sa scrii asa, risti sa iti pierzi cititorii; crezi ca citeste cineva un text asa lung si stufos? Tu alegi cum iti ocupi timpul, talentul si inspiratia. | |
| = :) | dumitrita paladi [22.Aug.09 22:35] |
| un text bun, plin de revolta nu cred ca risca sa-si piarda cititorii :) citeste cine vrea si cui ii place :) cit despre tata, e in regula, nu l-a facut de rusine, oamenii care au idei preconcepute judeca astfel, ori ar trebui de vazut si dincolo de situatia data:) | |
| = Melodrama personală, personala melodramatică | Ioan Jorz [22.Aug.09 22:43] |
| Emilian Pal, textul este stufos și, desigur, prea lung. Noroc că-l mai salvează(de căscături) câte-o papură scorojită - din care pleacă puful - în bătaia vântului: "să mă spînzur de suflet" - chestiile cu sufletul sunt tocite de atâta întrebunțare! "trenul venea cîntînd ostășește dum-dum dum-dum roțile mestecau lumea făceau din ea vată de zahăr" - lait motiv, care apare cu obstinație în text. "femeie iată fiul tău" - este titlul unei cărți semnate de anonimul Sorin Titel! "poate realitatea nu e decît un vis de care voi rîde cu poftă" - este un non-sens - și n-am să explic eu de ce. "voi lua alte pietre le voi da nume" - asta a mai fost și-n alt film, juca, cred, Nichita Stănescu pe-acolo. Finalul este previzibil, după acea propoziție: "femeie iată fiul tău" - semnalată de mine, deși amesteci acolo epifania rugului arzând, pe Moise substituit în Isus(alias Valerică) răstignirea etc. Textul, în mare, este bine scris, ajunge la cititor, îi atinge "naturelul simțitor" dar, din cauza acestui fel de confesivitate - care smulge lacrimi, nu poate evita tonul melodramatic. Nu resping un astfel de text, pentru că are valoare, dar consider că o revizuire ar fi necesară, măcar pentru eliminarea stridențelor și a balastului. Ioan J | |
| = Dincolo de stuf | Silvia Bitere [23.Aug.09 08:08] |
| să privim profunzimea lucrurilor. Îl citesc de fiecare dată pe Emil chiar dacă nu las semne mereu, dar el știe asta. Are talent și asta contează. Că mai scapă o mână de stuf prin text, că mai scapă o literă, o virgulă, o chestie, o trestie, e normal. Nu ne-am născut perfecți, ci aproape perfecți și asta pentru că Dumnezeu a vrut așa:) Citit, plăcut, înțeles, Silvia | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [23.Aug.09 13:55] |
| Alina Manole, hai s-o luam invers. Cititorii citesc(normal, ca doar nu vizioneaza), poezie proza critica eseuri. Eu nu sint nimic din toate acestea. Si nu vreau. Daca vreau cititori scot o carte. Eu vreau oameni, pentru ca, dincolo de monitoare, sintem oameni. Stufos zici tu? Imi pierd cititorii? Tu te asculti? Comentariul tau(ultimul e complet offtopic) ma face sa-mi iau un ciine si sa nu mai stau printre oameni. Desi asta era un simplu jurnal. Dar asa, te intreb si eu: Cine se face de ris? Jurnalistul care trei ani la rind a luat premiul pentru cel mai bun reportaj apoi si-a gasit tatal legat de pat in sevraj la psihiatrie? Copilul de 11 ani care s-a intors descult plingind acasa ca nu a gasit un politist dar a gasit o mama invinetita? Nu vorbi de iertare daca nu stii ce e aia. Cu riscul de a fi patetic, sa traiesti cu animale e greu. Sa traiesti cu oameni e si mai greu. Dumitrita, Ioana, Cristian, va multumesc pt ca ati stiut sa cititi acest jurnal. La fel si pt Silvia care a rezonat. Va spun si ma repet(am personalitate dizarmonica). Vorbesc singur si, uneori, se mai intimpla sa rezonenze cineva. Visez asa cum viseaza Teo sa scot o carte sau ma rog. Pina la literatura e drum lung. Uneori am scapari spre literatura. De cele mai multe ori nu. Am scapari de genul ca cineva rezoneaza si-atit. Multumesc. Ioan Jorz, In mare parte ai drepate. Am rasfoit caietele mele de liceu in care subliniasem pasajele care mi se pareau geniale(la momentul respectiv) si am inserat citeva pasaje(pe care le-ai subliniat si tu) in acest tex. Oricum, salutara interevntia ta. Mai ales ca vine din parte unuia care, in alt spatiu virtual, isi baza critica unui text pe faptul ca pare(citez) "un amant parasit). Ei, asta zic eu evolutie. Bravo tata, you made it. Cu voia dumneavostra, ma inclin | |
| = ioan jorz | emilian valeriu pal [23.Aug.09 14:22] |
| E un raspuns special, avind in vedere ca esti atit de bazat. Epifania ce legatura are cu rugul arzind? Femeie iata fiul tau e titlul unei carti? Eu cred ca din dorinta de demonta tu mergi cam prea departe. Adica departe de tot, undeva pe aratura de vezi o substitutie intre Valerica(cine e Valerica?) si Isus. Daca cumva te referi la numele meu am s-o interpretez ca atac la persoana. Ar trebui sa te hotarasti. Ori sint un amant parasit(asa cum, cu mojicie, m-ai caracterizat), ori sint Valerica. | |
| = Între G.Călinescu și E.Lovinescu îl prefer pe cel din urmă | Ioan Jorz [23.Aug.09 17:05] |
| Domnule, eu nu amestec autorul cu personajul - nici n-aș avea cum, atât timp cât nu cunosc autorul. Așadar se impun unele clarificări: - tema este una bătătorită, începând cu Sofocle și ajungând la Karl Popper, via Freud, prin "complexul oedipian". - personajul nu pare să fi depășit "faza de identificare", fapt ce-i induce nevroze multiple sau o stare nevrotică care conduce la apariția pseudopersonalității, în final. Așadar, personajul este, cel puțin, psihanalizabil. - Finalul este ereziarh și blasfemic, confuzând lectorul prin multiplicarea pseudopersonalității, de care vorbeam. - Una dintre epifanii, cum este și cea de pe muntele Tabor(schimbarea la față) este și cea descrisă în Exodul (24,17) când Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și nopți. - "Femeie, iată fiul tău" este și titlul celebrului roman titelian. Am spus eu altfel? Sau nu e?! Ioan J P.S. Nu cred în sinceritatea scrierilor auto-bigrafice, sinceritate fără de care sunt un mare fâs. | |
| = "o să ajung într-un loc unde mi-a fost frică" | Costescu Simina [23.Aug.09 22:08] |
| am citit și vorbesc doar așa ca să mă aflu între oameni "și nu mai știu dacă vorbesc să mă răzbun pentru tăcerea din uter sau pur și simplu mi-e dor de oameni" M-am împiedicat puțin, trebuie să menționez că tratate ale lui Freud, demonstrează fenomenul prin care un subiect se vindecă prin acceptarea propriilor negativități, prin recunoașterea lor și mai ales prin impărtășirea lor altora. ...mai e și unii invidioși pe succesele altora ...felicit autorul pentru scriere! | |
| = mama lor de monitoare... | Ionut Caragea [24.Aug.09 06:16] |
| Citez un fragment din comentariul lui Emilian - "Cititorii citesc(normal, ca doar nu vizioneaza), poezie proza critica eseuri. Eu nu sint nimic din toate acestea. Si nu vreau. Daca vreau cititori scot o carte. Eu vreau oameni, pentru ca, dincolo de monitoare, sintem oameni." Scuze, Emilian, dar faci niste discriminari in comentariul de mai sus. Crezi ca cei care scriu carti sau cei care citesc carti nu sunt oameni? Consideri ca cei de dincolo de carti sunt roboti sau extraterestri? | |
| = raspund | emilian valeriu pal [24.Aug.09 10:26] |
| Simona, multumesc. Ioan Jorz, inca o data, felicitari. De la criticul care ma numea "amant parasit" pina la freud e o evolutie. Iount Caragea, te simti discriminat? Ps pt Ioan Jorz Ca tot veni vorba de "femeie iata fiul tau", de care tu te legi cu magistrala vointa. Te-am intrebat doar daca e titlul unei carti. A, ca n-am citit cartea e alta poveste. Tu l-ai citit pe Gamart? Ca tot sint un amant parasit. Deci fuck off. Cind ai sa ai mai multe argumente poate te-oi crede. Pina atunci RIP. | |
| = raspuns lui Emiliam | Ionut Caragea [24.Aug.09 14:54] |
| eu chiar vorbeam la modul serios, sunt oameni si cei care scriu si citesc carti sau trebuie sa isi cumpere cu totii cate un monitor? Librariile si bibliotecile la ce folosesc? Eu cred ca te refereai mai degraba la drogul zilnic al internetului, care in lipsa de ceva palpabil, e un substitut perfect pentru incredere. | |
| = Emilian Valeriu Pal, | Ioan Jorz [24.Aug.09 19:02] |
| Observ că te-ai supărat. Știi care e culmea? Mie chiar îmi place acest poem - hai să-i zicem epic. Și nu pentru că ești tu vreun editor(nu știam și nici nu mă interesează) ci pentru că este bun. Chiar încercam să-ți spun asta, în primul comentariu, și tu chiar ai și înțeles despre ce e vorba, apoi te-ai răzgândit. Hai să admitem că treaba cu papura în vânt, comparația aceea, n-a fost dintre cele mai inspirate, dar dincolo de ea și de tonul șugubăț, rămân observațiile - observații care n-au de-a face cu subiectivitatea. Rămân la părerea că finalul ar mai trebui lucrat. Fără supărare! Ioan J P.S. Cât despre penalizarea mea, află că mă va durea în cot și nu cred că are cineva dreptul (moral) să o facă, atâta vreme cât administratorul site-ului are la mine, în continuare, o promisiune neonorată! | |
| = Ioan Jorz | emilian valeriu pal [25.Aug.09 12:20] |
| Duci discutia intr-un domeniu in care nu am treaba. Nu ma intereseaza promisiunile neonorate. Poti spune orice despre text, dar nu despre autor. Exact asa ai facut in alt spatiu. Dupa ce m-ai facut amant parasit si ti-am atras atentia ai revenit si ai zis ca textul iti place blah blah blah. Am sa te rog sa te controlezi si sa nu mai incerci s-o dregi. Comenteaza textul nu autorul. Frustrati ca tine sint in toate spatiile virtuale. Si eu sint frustrat. Asta nu inseamna ca tre sa am gura mare. Las comentarii doar acolo unde imi place sau am ceva de spus. Dar pe text. Si cu asta am terminat. Nu mai insista ca o faci degeaba. | |
| = Nici stridențe, nici balast | Cristina Andrei [26.Aug.09 13:39] |
| Eu n-am găsit aici nici stridențe, nici balast, nici stuf. Și mă încadrez în categoria cititorilor care pot citi un text lung. Dacă e bun. Dacă e mai slab, poate să fie și scurt, că s-ar putea să-l abandonez :)) Am găsit în acest text acel parfum greu, care persistă... Și, deși se spune că esențele tari se păstrează în sticle mici, uneori o o doză mai mare prinde bine... îți trezește propriile esențe, esențe ale ființei, ale sufletului, esențe ce zac în tine, de care ți-e frică, pe care încerci să le lași să doarmă acolo, în străfunduri de suflet... Până dai de cineva care ți le stârnește, cu un astfel de text... | |
| + Completare | Cristina Andrei [26.Aug.09 13:43] |
| Completez cu o steluță. Am vrut s-o las de prima oară, dar m-a "furat" tastatura. Numai bine | |
| = "nu voi spune nimic nici de dragoste nici de iertare " | Anca Anghel Novac [31.Aug.09 16:26] |
| Nu stiu altii cum sunt, din cauza atator tomberoane, mie imi vine cateodata sa ma inchid intr-un singur cuvant. La tine e invers, o avalansa de imagini se lasa scrise in jurul aceleiasi introvertiri. Pentru ca eu asa simt scrisul tau, introvertit, ca o stare de veghe. Care cuvant ? Care introvertire ? Cum care ? Am sa-mi permit acum sa spun o prostie. Am inceput sa cred ca, atunci cand citesti ceva iti place doar in masura in care te exprima sau ar putea sa te exprime. Daca nu, nu-ti place. Dar daca cumva scriitura te calca in picioare, framantand in tine aceeasi lehamite, nu-ti ramane decat sa ramai prizonier textului (jurnalului-poem in cazul de fata) pentru totdeauna. Mi-a placut prohodul jurnalului-poem, centripet catre un punct fix. Punctul fix este exprimat, dupa parerea mea, in acest fragment: “tatăl nostru care ai fost în ceruri” M-a strivit aceasta indoiala ( pentru ca pentru mine e o indoiala) spusa de tine ca o certitudine si am ramas prizoniera in tesatura intregului text cu maini lungi si plete despletite. PS: M-ai invitat sa-ti citesc proza. Nu sunt in masura sa ma exprim. Stiu insa ca imi place suflul poeziei scrise de tine, care poate exista in diferite forme: poem, jurnal-poem, poezie in proza, etc | |
| = . | Anca Anghel Novac [31.Aug.09 16:54] |
| * suflul poeziei scris de tine | |
| = cristina, anca | emilian valeriu pal [04.Sep.09 08:42] |
| Cristina Andrei, multumesc pentru rabdarea lecturii, onorat de apreciere. Anca, in mare parte ai dreptate. Nici eu nu stiu ce scriu: poezie, jurnal proza. Habar n-am. Tot ce stiu e ca vorbesc singur si, uneori, cineva asculta chiar daca nu e linga mine. Multumesc. | |