| = O văd deja de departe | Călin Sămărghițan [26.Aug.09 23:08] |
| Îmi place că e destin, că e catifea, mișcare haotică și apus. "Bizara amăgire" o caracterizează perfect. Mulțumesc pentru dedicație. Mă bucur să știu că ceea ce am scris are încă ecouri. Problema e că nu mă pot ridica la un răspuns pe măsură. Deocamdată mi-am pierdut interesul pentru scris, sunt într-o nouă perioadă seacă și leneșă, complet neinspirat, dar tocmai aici stă farmecul. Bănuiesc. Și în plus, cred că mi-am spălat cămașa de mătase la o temperatură prea mare... Dar nu e chiar distrusă și poate-și revine dacă o calc cum trebe. Câlin de Saint-Ex | |
| = Părere | Bot Eugen [27.Aug.09 01:52] |
| Un micropoem reușit doar pe jumătate. Există anumite expresii care nu sunt reușite. Spre exemplu: "Catifelată umbră haotic tremurând" - nu prea merge în context "haotic", ai putea pur și simplu să-l elimini și să rămână doar "Catifelată umbră haotic tremurând" Apoi ultimele două versuri mi se par neinspirate, deranjează și repetiția "luminii" din ultimele două strofe. Una peste alta, fără "haotic", prima strofă ar putea constitui un micropoem în sine. Cu sinceritate, Bot Eugen | |
| = Apusul unui gând. | Virginia Popescu [27.Aug.09 09:27] |
| Câlin de St-Ex, Rochia ta de Bal, imi aduce aminte de un roman al lui Nathalie Sarraute, "Les fruits d'or". Este de fapt povestea unui roman în roman, mai precis soarta unui roman. La apariția acestuia toți se înghesuie să-l laude, toți încearcă să descopere lucruri inedite, romanul devine în scurt timp, un succes răsunător. Apoi, vocile se răresc, se temperează până ce se lasă tăcerea... Doar câte o voce stingheră mai tulbură din când în când liniștea, amintindu-și de romanul care făcuse vogă cu ceva timp în urmă. Rochia ta de bal a avut o soartă asemănătoare. Chiar tu o vezi pierzându-se în depărtare. Acest modest acrostih se vrea un Remember. Sunt trei la număr. Nu știu dacă l-am ales pe cel mai inspirat. Oricum sunt scrise cu mult timp în urmă. Uitasem de ele. Poate o să le mai scutur de praful timpului, dar m-aș bucura mult să fie un îndemn pentru tine să te întorci la proză... | |
| = Lumina se destramă... | Virginia Popescu [27.Aug.09 09:38] |
| Emil Bot, îți mulțumesc mult de trecere și de sugestii. Nu știu în ce măsură cunoști "Rochia de bal" a lui Călin. Oricum, acrostihul meu poate fi privit independent și e tocmai ce ai făcut tu, analizându-l. Sugestiile sunt întotdeauna bine venite, mai ales când sunt la obiect. În limita timpului voi reveni la această Rochie care a antrenat multe destine în rotirea ei "haotică" doar în aparență, deoarece autorul a condus balul cu o mare măiestrie... | |
| = curând, imediat, ca mâine | Călin Sămărghițan [27.Aug.09 16:56] |
| Da, Virginia, mă voi întoarce, dar acum "conduc" un altfel de bal. Întâi s-o văd pe Fardad acasă, căci am așteptat toamna asta ca pe o haină. Clocesc o proză SF, așa e la mine, tot dospește până răsare. Poate am să postez introducerea. E aproape gata. Știi?, există și acea poezie de dincolo de poezie. Acum sunt acolo. Aștept cu nerăbdare celelalte două din serie. Voi sunteți prietenii mei pe care îi simt aproape și cărora vă mulțumesc. Voi sunteți prietenii mei pentru care va trebui să mă întorc. | |
| = Frumoasa Fardad | Virginia Popescu [27.Aug.09 18:53] |
| Călin, mă bucur din suflet că o vei avea în curând pe prințesa visurilor tale, cu părul de mătase, fluturând în vânt, cu ochii migdalați ca două fântâni cu apă vie în deșert. Sper să-mi trimiți și mie o poză cu frumoasa Fardad, fără văluri. Succes pe mai departe la scris! | |