| = . | Dana Stanescu [28.Aug.09 20:17] |
| eu stiu? iți înțeleg frământarea și înstrăinarea de lume și de tine, și corsetul vieții strâmt dar c'mon, vino-ți în fire. sunt atâtea lucuri frumoase sau mai puțin frumoase care merită prinse în versuri, imortalizate. hai, nu (te) mai plânge și scrie un text care să mă capteze. | |
| = dana stanescu | Nache Mamier Angela [28.Aug.09 20:40] |
| sentimentele si trairile nu se comanda in acest text nu ati vazut semnele unei autoironii ,dar nu e grav interpretarea unei opere trebuie sa ramâna libertatea lectorului lirismul direct,duce la eliberarea unor tensiuni,poezia poate tâsni dintr-o nevoie imperioasa imi recomandati voiosia sprintara ...cioran era sceptic ,tragic si disperat ... sunt fiinte care traiesc melancolici în asteptarea unei stari de beatitudine care se lasa asteptata peste vreo 10 ani mai vorbim tânara doamna ! merci de trecere | |
| = atât. | ciutura carmen luminita [28.Aug.09 23:34] |
| "nu poate fi viață nefericirea nici acesta oarecarele meu sfârșit" rămâne unica speranță, atât de obiectiv ochiul femeii care simte și încearcă să-și anihileze sublimul, înainte de a o face "mulțimea", fără cea mai vagă urmă de infatuare, continui să crezi, prețuirea mea, L | |
| = * | ionelia cristea [30.Aug.09 18:02] |
| "mi-e frig și mă frâng fără stăpânire de sine să cred în ceva în versuri în oameni" Din poemul dvs eu captez o claustrare generata de adaptarea si omogenizarea la rigorile celorlalti, o neliniste care se pierde in ritmurile cotidianului:"mă trezește mulțimea"/"supraomenește încerc să le semăn". Poate ar trebui eliminati acei "rinocerasi" dar in rest poemul dvs transmite si eu percep lupta care se da pentru a supravietui unei tristeti coplesitoare. I.C | |
| = ionelia | Nache Mamier Angela [30.Aug.09 19:30] |
| merci pentru trecere si lectura corecta si apropiata de sensul cautat de mine "rinocerasii" încearca prin umor sa relativizeze drama umana recunosc un neo-bovarism care nu se deslipeste de mine ,deocamdata cu prietenie | |
| = Angela | Liviu-Ioan Muresan [30.Aug.09 19:51] |
| ați atins cea mai suavă profunzime a femeii. Normalitatea, statornicia. Versuri ce rămîn ca dovadă: "sunt femeie am îndatoriri viața frământată nu-mi aduce nimic nici ploaia îndărătnică nici așezarea montană". Așa este. Și relația normală, bărbat-femeie, se pliază pe toate acestea. Ați zis bine și m-am conformat frumosului zicerii. LIM. | |
| = lim | Nache Mamier Angela [30.Aug.09 20:55] |
| ai sesizat una din ideile care sustin tema acestui poem ,emblematic pentru conditia feminina a multor femei de azi merci d etrecere | |
| = sentimentul nu se cauta, nu se contesta | Ionut Caragea [31.Aug.09 16:10] |
| eu cred ca sentimentul trebuie respectat, sa luam textul asa cum este fel. asta cu referire si la comentariul usor ironic al Danei Stanescu. chiar imi place prima parte: în frâul lacrimilor abia timide opreliști sunt femeie am îndatoriri viața frământată nu-mi aduce nimic nici ploaia îndărătnică nici așezarea montană mi-e frig și mă frâng fără stăpânire de sine să cred în ceva în versuri în oameni în gesturile automate în așteptare suflet rupt mă trezește mulțimea si observ ca in ciuda durerii, exista si acel homo-ludens poetic: chipul șters al iubirii blânda icoană purtată de sângele amintirilor blând | |
| = dl ionut caragea | Nache Mamier Angela [31.Aug.09 16:14] |
| merci de interpretare on peut pas plaire à tout le monde! în plus tu stii ca versurile mele cele mai recente sunt în "celebratio" si "dolor" | |