| = V-ați atins scopul | Valerian Ciobanu [07.Sep.09 10:41] |
| Fantasticul lui Caragiale e mai degrabă un fantastic ironic, umor pe care nu-l sesizezi din prima, de la prima vedere, citire, daca vreți. Iar lucrarea scrisă de DVS ar fi mai bine să o numiți însemnări critice literare, decât eseu. Sau eu n-am înțeles corect scriitura și am nevoie de unele explicații! Oricum, salut munca și menționez că am citit din curiozitate, devenind pe parcurs chiar foarte curios să aflu mai multe. M-a captivat. Deci ați reușit, v-ați atins într-un fel scopul. Cu respect, Valerian | |
| = Până unde coboară fantasticul | Dragoș Vișan [17.Sep.09 12:43] |
| Este o noutate pentru mine ideea reducerii fantasticului la grotesc. Anatole France, Gogol, Caragiale, Macedonski, Urmuz, avangardiștii pot să ipostazieze în proze fantastico-absurdo-grotești natura umană sau degenerarea, mediul social. Basmele lui Ion Creangă au ca specific tratarea fantasticului ca pe ceva tradițional și familiar (coborârea fantasticului în viața țăranilor). Caragiale, în schimb, pornește de la lumea istoric adevărată, contemporană și o populează cu demitizante figuri valpurgice, sabatice. Politicul este pentru el o molimă, sau răul absolut care ar trebui exorcizat din cotidian, după ce fusese un act inițiatic în tinerețe. Acrivița este și reprezentanta istețimii, cu toate că îi cheltuiește toată averea lui Kir Ianulea. Îi eu cred că ar fi vorba de magie din partea Acriviței. | |
| = Batalia fantasticului cu exactitatea | Radu Cernatescu [29.Oct.09 16:26] |
| Afirmatia ca „Interferența realismului cu fantasticul s-a produs în literatura europeană încă din secolul al XVIII-lea, odată (sic) cu apariția nuvelei ‘Diavolul îndrăgostit’ a lui Jacques Cazotte“ ii vexeaza de 2 x pe teoreticieni. O data (!) ca realismul (din perspectiva teoretica) nici nu se nascuse, deci nu avea cum sa „intefereze“ cu fantasticul. A doua oara ca Diavolul indragostit (1772) nu e nici pe departe borna de pornire a fantasticului în Europa! E drept ca novela lui Cazotte e citată ades ca un „prototip al literaturii fantastice“ (Tzvetan Todorov), dar fantasticul a intrat in literatura europeana cu mult inainte. E mai corect spus ca epoca de aur a fantasticului incepe cu Diavolul lui Cazotte. Caci altfel se uita de intaiul roman gothic din literatura europeana (Castelul din Otranto, 1764) a lui Horace Walpole, de Rabelais, de Agobard, etc etc pana la homerica Batrahomiomahia... | |
| = spre Bulgakov | calota rodica [03.Feb.10 12:09] |
| sau de la "Magarul de Aur" al lui Apuleius...a propos de "Batrahomiomahia".Unde l-am putea insera pe Bulgakov cu "Maestrul si Margareta"? In orice caz,tentativa este laudabila si bibliografia parcursa,o munca pe cinste! Cred ca pentru eseu,trebuie adaugat mai mult material propriu sa faca ideea sa tresara, nu sa transpire,banuiesc dificultatea alegerii... | |