| = angela | gena gurau [05.Sep.09 13:14] |
| ( încep să-mi pun problema: trotuarul din fața blocului meu cred că e prea...calm. :)) ) un ocean de asfalt personalizat puternic prin pulsul vietăților ce-l calcă-n picioare. ..minuscule, de-altfel, față de 'mnealui, trotuarul.. este multă muzicalitate, mult freamăt, mult tumult acolo este și normal. trotuarul palpită la unison cu pulsurile labirintului uman. și nu numai. :) | |
| = er | gena gurau [05.Sep.09 13:17] |
| *pulsul | |
| = Văd | Liviu-Ioan Muresan [05.Sep.09 14:48] |
| că tema trotuarului prinde aripi:) Mă bucur de aceasta. Ați surprins foarte bine atmosfera, cu multe dintre elementele ei. Îmi place cel mai mult imaginea bătrînilor ce pipăie cu toiagul trecerea anilor. Deosebită. LIM. | |
| = gena + lim | Nache Mamier Angela [05.Sep.09 14:56] |
| gena si lim, va multumesc pentru lectura atenta si pentru remarci un schimb interesant de idei de fiecare data de care voi tine cont | |
| = Viața noastră... | Emil Iliescu [05.Sep.09 16:36] |
| Viața noastră este un trotuar plin de meandre. Pe care cei ce-l calcă încearcă să înșele timpul, și trecerea sa. Fizionomii variate se întretaie pe luciul acestui trotuar, fulgurant, despărțite prin generații, vise, speranțe, decepții. Fie graba adolescentină a liceenelor, fie jocul înstelat al copiilor, fie imaginea estompată a celor doi bătrâni. Bătrâni între care s-a derulat o dramă existențială, și din care iubirea a fugit, viața lor pendulând acum între luciditate ("când se cunosc"), și senectute tragică( "când se uită"). Perechi-perechi, bărbați și femei, ca o apă plină de meandre, încearcă să mai redescopere scânteia primei iubiri, a primului sărut: "în priviri le mai joacă triste urme de flacără /vii și moarte"). Finalul tău, Angela, este descătușarea acestor meandre, ajunse pe câmpia eliberatoare, prin simbolul roții ce se învârte ca însăși viața în trecerea ei. Roți de mașini ce duc suflete departe, spre locuri dorite, roți de bicicletă ce duc adolescenți spre idealuri și vise, roți de cărucior ce duc nou-născuți sau bătrâni neputincioși( de fapt copii îmbătrâniți) spre iluzoria clipă de mâine. O poezie profundă, așa cum sunt toate trăirile tale literare. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = un trotuar traversat în toate sensurile... | Andrei Forte [06.Sep.09 21:34] |
| poemul imi transmite o paralela intre un viitor si un trecut ce curg simultan, o balada a trecerii timpului compusa prin multilateralitate fiecarui individ, de la nastere pana la moarte. a fost o lectura foarte placuta, una cu impact. | |