| = da | Carmen-Manuela Macelaru [26.Sep.09 06:41] |
| poemul are un ermetism fără doar și poate, în el este o lume. deși prea banal începutul, apa prea mare și adâncă, este destul de explicit, ca și finalul identic, de altfel.însă, pe parcurs am descoperit versuri deobsite. observații: 1.abecearul îngerilor nu-l vei ști niciodată, este un vers genial. 2.strofa a 3-a în întregime este un poem de sine stătător, e atât de reușită că nu mai are nevoie de altă susținere. 3.ne rotim în cerc, cred că rotire e numai în cerc, deci este pleonasm. 4. sandala inimii, mi se pare forțată, dar e alegerea ta, de gustibus non est disputandum. mcm | |
| = Multumesc, Carmen | Ada Ionescu [26.Sep.09 08:48] |
| MULTUMESC, Carmen. Cred ca ai intuit in detaliu mecanismul de alcatuire al versurilor, tocmai de aici si "diagnosticarea" atat de exacta. Tin cont de observatiile tale. La pleonasm ma mai gandesc... Uneori el intareste sensul expresiei tocmai prin repetitie; intrebarea e daca aici este, intradevar, justificat sau nu. Pfff... tare ciudat, asa cu poemul la disectie, dar de fapt asta era ideea, nu? :) Multumesc pentru timp. Cu drag, Ada | |