| = îngerii se descalță la ușă când îmi spun bună dimineața | Alberto M. Popesco [19.Oct.09 20:22] |
| prima strofă e favorita mea, timpul e ceva involuntar, un fel de pasager involuntar, cămașa iubitului e temnița în care ea își petrece timpul așteptând îngerii să se descalțe la ușă rostind voioși ”bună dimineața, femeie iubită!” îmi place și ideea cu locul curat pentru moarte, cele șapte porți din tavan ca niște chakre, sângele care frige + titlu care incită la lectură. per total e un poem special, e de recomandate foarte amical :) | |
| = interesant | Carmen-Manuela Macelaru [20.Oct.09 08:49] |
| punct de vedere, nu mă gândisem la chakre. în camera albă, îngerii se descalță și culmea nici pe canapea nu stau, stau undeva lângă fereastră să-mi spună ce se mai întâmplă prin lume. mulțumesc mcm | |