| = . | alexandru moga [22.Oct.09 16:33] |
| un onirism cuminte sfielnic un text de toata frumusetea e ca o amintire care nu strafulgera decat o singura data apoi incremeneste in fotografie | |
| = http://www.fotolitera.ro/fotolitera.php?id=11814 | alice drogoreanu [22.Oct.09 19:17] |
| Literatura > Jurnal zile despre care nu trebuie să vorbești/2 text: © diana diana Mai târziu am ajuns acasă, am ridicat pe rând tălpile, am aruncat sandalele (un zvâcnet scurt), am încuiat ușa de la intrare, am deschis frigiderul, am luat o cola rece, am căutat repede pachetul de țigări, m-am așezat pe canapea, m-am ghemuit acolo, am aprins o țigară, am tăcut, mă gândeam la ochii bătrânei, ochii ăia ca o spumă murdară, parcă se făcuse frig, spuma curgea din tavan, se întindea pe pereți, curgea încet, acoperea podeaua, am tăcut, se strângea ușor, nu, nu mi se părea, chiar se înverzise deodată, își schimba culoarea, parcă era o bucată din mare la picioarele mele, parcă înotau pești acolo, aveau ochii aprinși, parcă bucata de mare lua foc, sunt sigură că țipau pescăruși, îmi apăsam tălpile și din canapea creșteau pietre, pietre tăioase, le simțeam cum îmi intră în carne, probabil sângeram, am tăcut, se întampla ceva, ceva greu, era tot mai frig, nu mai era timp, mi se aprindeau ochii, îmi creșteau solzi, începeam să mă aplec (și de nicăieri nicio împotrivire), toate se învolburau în același timp cu mine: cărțile mele, păpușile mele, hainele mele, lucrușoarele mele (amintiri), tablouri: 2 + Maica Domnului, se scufundau toate, parcă creștea ceva, tăceam, alunecam, mă întindeam lângă pești. Alături, în toată apa asta, se scurgea privirea bătrânei. Mai departe a fost cum trebuia să fie. Știam doar că nu mai trece. tu ești dianadiana? | |
| = .... | Marta Cremeny [23.Oct.09 07:27] |
| Alexandru, multumesc mult. da, eu sunt dianadiana. | |
| = ... | Marian Ionescu [07.Nov.09 11:17] |
| metamorfoză...rămâne neschimbată marea, cola... până la următoarea "a fost cum trebuia să fie". aș zice: cu dor, MI | |
| = ... | Marta Cremeny [17.May.10 19:02] |
| mai rămâne și ceva neschimbat în toate. mulțumesc, Marian. | |