| = Inele și inelări de durată | Nicolae Popa [09.Dec.09 13:25] |
| Tre să recunosc ceva ce cu siguranță nu mă onorează: atunci când scriu poezii citesc prea în fugă proză, iar când mă ține pe față un subiect pentru vreo proză, mă cam feresc de poezii. Deși, în cele din urmă toate se amestecă, se completează, mai aducând la bară și ziaristica, pentru ca toate să facă pace bună... Spun ce spun pentru că în dialogurile din final ale acestui capitol de proză, găsesc ceva ce întrunește toate căutările sentimentale și de ținută precum pentru Curtea marțială: „- Mărite Cezar! spuse pretorul calm, cu o voce blândă. Vine o vreme când...” ș.a.m.d. până la capăt. Ceia ce se „combină”, ca să nu zic se pupă fericit cu o secvență de pe la începuturile capitolului: „bătu aerul cu un semn scurt al bastonului făcut dintr-un butuc de vie. Rândurile soldaților se clătinară ca spicele sub bătaia vântului, făcând un pas înainte.” Abia aștept să-mi fac timp pentru a căuta linia de subiect de până și de după acest capitol, pentru a mă liniști, convins că ceea ce mi-a plăcut azi e de durată! | |
| = Trecerea d-voastră... | Emil Iliescu [09.Dec.09 18:49] |
| D-le Nicolae Popa, trecerea d-voastră mă onorează! De obicei, cititorul nu prea are răbdare cu textele lungi, dar, dacă v-ați oprit asupra câtorva sintagme din acest text, și v-au atras atenția, poate merită să cunoașteți mai îndeaproape și pe eroii mei. Cu mulțumiri pentru cuvintele sincere, și vă mai aștept! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Domnul Emil Iliescu | Elisabeta Branoiu [09.Dec.09 22:34] |
Totdeauna am citit textele D-vs. cu o plăcere deosebită. E de o mare valoare și o încărcătură emoțională, că chiar v-am admirat harul cu care v-a înzestrat Divinitatea. ” Când Thorquinius a pășit în sala tronului, Cezarul tocmai încerca să o îmbuneze pe frumoasa Pulcheria, măcinată de infidelitățile acestuia, de care auzea tot mai des în ultima vreme”. Oare, sugerați prin aceasta soluția simplă a ierta mai ușor și mai repede pe cel ce cade în patima infidelității?... Ce e scris din prisosul inimii curate, va dăinui și în eternitate. Vă sfătuiesc să apelați și la Edit. Printeuro Ploiești unde am editat și eu cartea mea. Vă ofer adresa dacă doriți. Vă doresc împlinirea acestui vis. Doamne ajută! Elisabeta. | |
| = ce cred | Mihai Robea [09.Dec.09 21:06] |
Probabil dialogurile ar fi mai realiste dacă pe alocuri ar fi ceva mai austere, ar fi o schimbare de ton, poate în loc "viața chezășie" ar merge mai bine "chezășie viața". Chiar dacă "coclită" și "alcovuri" sună poetic, în context mie îmi par adaus, îmi aduc mai degrabă aminte de Florența renascentistă, cumva declamativă. Ar trebui înțeles cum vorbeau atunci cei care vorbesc acum aici. Uneori fraza se întinde prea mult și există riscul ca atenția și concentrarea să slăbească. Cred că personajele ar trebui să fie mai puțin expansive, de o tensiune reținută, ținând seama de cine sunt și de acțiunea prozei. Spun asta fiindcă aveți fragmente care, cu mici revizuiri, ar putea să vadă liniștite lumina tiparului. Remarcile mele constituie o părere și au fost făcute prietenesc. | |
| = Re - D-nei Elisabeta, d-lui Robea... | Emil Iliescu [10.Dec.09 00:02] |
| D-na Elisabeta, infidelitatea, din păcate, a fost întotdeauna răsplătită tot prin infidelitate. Cine mai încearcă să readucă pe calea iubirii pe cel care l-a înșelat? A plăti cu aceeași monedă, este un lucru mai la îndemână. Vă mulțumesc pentru aprecieri și cuvintele spuse din inimă. Cât despre edituri, nu cred că a venit vremea să le deschid ușa. Mai am multe de făcut în domeniul scrisului. Cu prietenie, Emil Iliescu D-le Robea, remarcile d-voastră nu fac altceva decât să mă ajute! Știu că păcătuiesc deseori prin fraze prea lungi. Personajele sunt într-un fel expansive, fiindcă vohienii au în sânge tensiunea clipei, iar Cezarul și camarila sa nu fac decât să exprime verbal și gestual calitatea de stăpâni ai acelei lumi. Cât despre "alcov" și "coclit", aveți dreptate! Ar trebui să găsesc corespondențe în limbajul epocii. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = parere | Mihai Victus [10.Dec.09 10:23] |
| ma bucur ca mai exista si scriitori de proza pe aici - de proza adevarata. asa vad eu aceasta lucrare. iar de schimbat, nu as schimba nimic la ea. tonul folosit, chiar si cuvintele gen "alcov" si "coclit" parca redau mai bine atmosfera. deoarece trebuie sa tinem cont de faptul ca actiunea nuvelei se deruleaza cu mai multe sute de ani in urma. nu "modernizati" lucrarea, fiindca si-ar pierde esenta. zic eu. | |
| = Mihai, mă bucură... | Emil Iliescu [10.Dec.09 12:28] |
| Mihai, mă bucură trecerea și semnul tău! Încă o dată se adeverește că orice text este o structură deschisă interpretărilor celor care îl citesc. Mulțumesc pentru aprecieri! Cu prietenie, Emil Iliescu | |