| = Mihaela-Roxana Boboc | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.09 17:30] |
| "Adormi cu tine în gând cu omul mare de peste douăzeci de ani când te vei trezi vor ciupi zorile emoția de copil" - asta vreau eu să păstrez din poezia ta, de o tristețe apăsătoare. Copilăria și copilul care ai fost, din păcate, nu se mai întorc. Rămânând amintirile, în special chipuri dragi, nu facem decât să îngreunăm înaintarea într-o lume și așa plină de dificultăți, de obstacole pe care unii aproape că nu reușim să le depășim, lucru ce ne face să ne întoarcem mereu către trecut. Astfel, se instaurează o mare greutate de forma unei roți ce ne rostogolește înapoi spre înainte și invers. Îmi pare rău că ești tristă. Draga mea, îți doresc să te ningă cu alb și fericirea să se agațe în pomul tău de iarnă! Cu drag, Ottilia Ardeleanu | |
| = Vezi | Liviu-Ioan Muresan [13.Dec.09 17:58] |
| se repetă mele și mele. Și mai sînt cuvinte în plus. E totuși un foarte bun poem. Sper să reiasă deosebit. LIM. | |
| = Ottilia, LIM | Mihaela Roxana Boboc [13.Dec.09 18:35] |
| Ioan, am corectat acel ”mele”, mulțumesc pentru sfat și pentru lectură. Ottilia, ești un om deosebit, îți găsești mereu timp să pătrunzi în miezul creațiilor de pe acest site. Ai o mare capacitate de analiză și înțelegere, drept pentru care îți mulțumesc și ai aprecierile mele. | |
| = da ,intradevar aceasta poezie este plina de emotie coplesitoare si traire interi | Pop Crina Corina [13.Dec.09 19:33] |
| da ,intradevar aceasta poezie este plina de emotie coplesitoare si traire interioara.este parca un strigat adus omagiu''lipsei propriei copilarii'' indulcita parca de amintirea nasterii pruncului sfant..minunat .Imi regasesc si eu micile trairi in acest text ,lucru care ma duce cu gandul la autenticitate si sinceritate.Felicitari! | |
| = pop crina | Mihaela Roxana Boboc [13.Dec.09 19:54] |
| Ce bucurie îmi aduc aceste gânduri sincere, Crina! Cel mai frumos lucru este să te regăsești în versurile unui poem, pentru că atunci nimic nu e scris în zadar. Se spune că suntem trecători, se spune că suntem uituci din fire, rostul acestor poeme e să răscolească în noi acel univers de copil, cu tot dulcele și amarul din el. Întoarcerea acasă, la copilul de altădată, e întotdeauna benefică și plină de autenticitate. | |